Printre principalele tehnici folosite aici se numără: rotația culturilor, culturile de acoperire (cover crops), eliminarea aratului după recoltare, reducerea folosirii substanțelor chimice.
Un alt termen care mai este folosit pentru definirea lor este emisii nete de gaze cu efect de seră zero.
Un model de afaceri liniar (tradițional) funcționează în jurul logicii de bază: obții resurse, creezi produse și le vinzi consumatorilor, care le aruncă la gunoi atunci când nu le mai sunt necesare sau când nu mai sunt utilizabile.
Economia circulară este bazată pe 3 principii:
• eliminarea deșeurilor și reducerea poluării (sistemul actual nu poate funcționa la infinit, pentru că resursele planetei sunt finite);
• circularea materialelor și produselor la o valoare cât mai mare (prin păstrarea lor în uz cât mai mult timp);
• regenerarea naturii (prin sprijinirea proceselor naturale).
Un circular business model mizează pe strategii ca:
• vinzi accesul, nu dreptul de proprietate (prin închiriere, pay-per-outcome, sharing);
• monetizezi extinderea duratei de viață a produsului (prin reparare și întreținere, reutilizare și reumplere, vânzare la mâna a doua, transformare în alt produs);
• valorizezi circularitatea (prin producția bazată pe materiale folosite sau reziduale).
Dezvoltarea durabilă este un mod de organizare a societății astfel încât aceasta să poată exista pe termen lung. Aceasta înseamnă că trebuie să se țină seama atât de imperativele prezentului, cât și de cele ale viitorului, cum ar fi conservarea mediului și a resurselor naturale sau echitatea socială și economică. Așadar, aceste două condiții: o societate puternică, sănătoasă și echitabilă și o viață în limitele mediului sunt fundamentale pentru realizarea dezvoltării durabile.
Conceptul a fost dezvoltat de Kate Raworth, economist la Oxford. Ea a publicat în 2017 Doughnut Economy 7 ways to think about the economics of the 21st century, o carte care pledează pentru dezvoltarea unei economii cu provocarea de a satisface nevoile oamenilor în limitele planetei. În ultimă instanță, acest model economic trebuie să reducă inegalitățile și să se concentreze pe sustenabilitatea mediului.
Vezi aici principiile de practică ale economiei Doughnut.
Atunci când un produs ajunge la sfârșitul duratei sale de viață, materialele sale sunt păstrate în cadrul economiei ori de câte ori este posibil. Acestea pot fi utilizate din nou și din nou, creând astfel o valoare suplimentară.
Aceasta implică toate etapele ciclului de viață al produsului, inclusiv gestionarea sfârșitului de viață.
În timp ce unele practici de greenwashing sunt neintenționate și rezultă din lipsa de cunoștințe despre ceea ce înseamnă cu adevărat sustenabilitatea, acestea sunt adesea realizate în mod intenționat printr-o gamă largă de eforturi de marketing și de relații publice. Dar numitorul comun al tuturor operațiunilor de greenwashing este că induc în eroare, și nici nu contribuie în mod real la promovarea inițiativelor de proiectare durabilă sau de economie circulară.
Astfel, problemele de mediu rămân neschimbate sau, cel mai probabil, se înrăutățesc și mai mult, deoarece greenwashingul absoarbe deseori atenția media și îndreaptă consumatorii bine intenționați pe o cale greșită.
În general, astfel de compani își reinvestesc profiturile în afacere sau în comunitate.
Leadershipul sustenabil se referă la demonstrarea unor comportamente individuale care promovează conservarea mediului și îmbunătățirea bunăstării tuturor părților interesate, precum și la încurajarea acestor comportamente în rândul echipelor și aliaților".
Pentru a face acest lucru, liderul trebuie să promoveze, să inspire sau să încurajeze crearea unor modele de afaceri profitabile și în creștere, care să se apropie de un impact de mediu și social zero sau chiar net pozitiv; și să le permită furnizorilor și clienților să facă același lucru. Sustenabilitatea nu ar trebui să fie privită doar ca un subiect sau o opțiune. Sustenabilitatea ar trebui să fie predată în centrul fiecărei meserii.