Conceptul a fost implementat de NASA în anii 1970, iar mai apoi adoptat de Agenția Spațială Europeană. În 2010, Comisia Europeană a adoptat nivelurile TLR pentru a filtra proiectele de cercetare și soluțiile inovatoare care primesc finanțare. Ceea ce a însemnat că terminologia a început să fie folosită nu doar în industria spațială sau de producție de armament, ci și în nanotehnologie, telecomunicații sau informatică. Integrarea TLR între cerințele obligatorii ale proiectelor cu finanțare europeană a însemnat și o ușoară intervenție în descrierea de bază a fiecărui nivel, ceea ce a atras critici din partea oamenilor de știință.
Există 9 grade de maturitate tehnologică: 1 fiind un nivel de bază, iar 9 fiind un nivel la care tehnologia a fost testată și e gata de utilizare practică în piață. Gradele de maturitate tehnologică sunt evaluate prin raportare la scopul și nevoile programului pentru care aplică o anumită soluție, precum și la capacbilitățile tehnologice demonstrate ale soluției respective.
Folosirea TLR ajută cercetătorii, companiile și investitorii să înțeleagă dacă o anumită soluție e pregătită de utilizarea în piață. De asemenea, TLR setează un barometru standardizat în ce privești gradul de maturitate tehnologică, are aplicabilitate în evaluarea riscurilor și e un instrument excelent în luarea de decizii privind tranziția spre noi tehnologii.
O teorie a schimbării poate fi elaborată la început pentru a ajuta la planificarea strategică a ideii tale de afaceri sau pentru a descrie activitatea în curs de desfășurare, astfel încât să o poți evalua.
Este util să implici o varietate de stakeholderi atunci când elaborezi o teorie a schimbării - ai putea include echipa, donatorii, beneficiarii, partenerii și finanțatorii. Procesul de dezvoltare și gândirea implicată sunt adesea la fel de importante ca și diagrama sau narațiunea pe care o produci.
Acest profil semi-fictiv al clienților unei afaceri are drept scop înțelegerea acestora, a provocărilor pe care le întâmpină și a problemelor pe care le vor rezolvate (la care brandul și produsele/serviciile tale pot oferi soluții).
Strategia de transformare digitală se concentrează pe valorificarea tehnologiei pentru a îmbunătăți performanța companiei, fie prin dezvoltarea de noi produse, fie prin reproiectarea proceselor existente.
Aceasta stabilește strategia unei organizații de a valorifica tehnologia pentru a obține noi avantaje competitive, precum și strategiile pe care le va utiliza pentru a face aceste schimbări. Acest lucru implică frecvent modificări ale modelelor de afaceri, deoarece noile tehnologii permit întreprinderilor inventive să furnizeze servicii care nu erau disponibile anterior.
De exemplu, acestea pot să optimizeze folosirea și refolosirea materialelor sau resurselor, eficiența din punct de vedere al costurilor sau poate certifica faptul că produsele sunt produse etic și sustenabil (și nu există îndoieli privind autenticitatea sursei lor).
Acest cadru măsoară valoarea economică a organizației, "contul oamenilor" (gradul de responsabilitate socială a companiei) și "contul planetei" (responsabilitatea companiei față de mediu).
Instrumentele din cadrul său ajută la măsurarea, evaluarea comparativă, stabilirea obiectivelor, îmbunătățirea și, în cele din urmă, evoluția către sisteme și modele mai durabile.
Triple Bottom Line ilustrează faptul că, dacă o organizație se concentrează doar pe profit - ignorând oamenii și planeta - nu poate lua în considerare costul total al activității sale și, prin urmare, nu va avea succes pe termen lung.
În general, se percepe o taxă pe valoare adăugată, în cazul oricărei tranzacții. De fapt, TVA-ul înseamnă diferența dintre prețul de vânzare al unui produs/serviciu și cheltuielile necesare pentru producerea sa. Este bine de știut că firmele pot deduce TVA-ul aferent materiei prime din care sunt realizate produsele.