Interviu cu Dragoș Iliescu, BRIO

BRIO este prima platformă de teste digitale standardizate adresate elevilor din România. Fondatorul său, Dragoș Iliescu, spune că parte din ADN-ul companiei sunt datele bazate pe cercetări solide (”good science”) - în slujba copiilor și a școlilor, a comunității și a societății în ansamblul ei. Despre procesul de dezvoltare a produsului și provocările antreprenoriatului ne-a povestit în interviul următor chiar Dragoș:

BRIO a fost fondat în 2014, iar de atunci s-a lucrat intens la dezvoltarea testelor pentru clasele I-XII, dar și la platforma digitală. În plus, comunicarea sa a venit cu o serie de provocări serioase, într-o piață în care antreprenoriatul în educație este abia la început.

După un proces complex de dezvoltare de itemi de testare, care a angrenat mai mulți specialiști în educație, BRIO se pregătește să integreze elemente de inteligență artificială. Ele vor permite crearea de teste formative în sistem, iar acest engine va facilita și scalarea (teste în alte limbi, de exemplu).

2020 a fost un an plin pentru echipa BRIO. În septembrie, echipa a câștigat competiția din cadrul programului Innovators for Children, organizat de Impact Hub Bucharest, Fundația Botnar și Impact Hub Basel. Tot în septembrie, compania s-a listat și pe platforma de equity crowdfunding SeedBlink, obținând o finanțare de 310.000 de euro.

Află care au fost punctele-cheie în dezvoltarea BRIO și care sunt planurile pentru următorii ani! 


Mai jos poți citi transcriptul integral al interviului cu Dragoș Iliescu:

Cum a apărut dorința de a deveni antreprenor

Nu cred că e un lucru pe care ți-l propui neapărat, adică mergi și studiezi ca să devii antreprenor. Mai degrabă e unul din lucrurile pe care le faci fiindcă vrei să rezolvi o problemă. Ai o cauză cu care te identifici și spui ”eu pot rezolva problema asta”. Asta e în tipic pentru antreprenorii care lucrează în business-uri sociale sau cu cauză socială. Te identifici mai mult cu cauza, observi că sistemul care de fapt ar avea o chemare în rezolvarea cauzei respective e fundamental în imposibilitate de a o rezolva. Aici e vorba de cauze precum educație, protecție socială, sănătate sau alte domenii de genul ăsta.

Am devenit antreprenor nu pentru că mi-aș fi dorit asta în mod special, dar lucrul pe care voiam să îl rezolv nu putea fi rezolvat decât având un business viabil, care stă pe propriile picioare, din cash flow-ul pe care îl produce poate reinvesti în propria dezvoltare.

Povestea BRIO

Primul imbold pe care l-am avut a fost atunci când discutam cu mentorul meu, profesorul Thomas Oakland. El a murit acum câțiva ani în condiții foarte tragice, dar a fost un guru al acestui domeniu în întreaga lume.

Ne întorceam împreună de la o conferință internațională, ne aflam pe un aeroport în America și m-a întrebat cum sunt copiii (eu am doi copii). I-am spus că sunt foarte îngrijorat fiindcă în România, într-un sistem educațional nu teribil de performant, încerc totuși să le ofer educație. Cred în faptul că pe mine, cel puțin, asta m-a ridicat și cred că asta e ruta spre succes în viață și spre o viață împlinită.

Mă văicăream, cum deseori noi, românii, ne văicărim, iar pentru el asta era bizar. ”Noi doi de unde ne întoarcem acum?” Ne întorceam de la o conferință care era legată de o activitate de consultanță pe care noi o ofeream împreună unui guvern al unui alt stat - chiar pe crearea unui astfel de sistem. Iar el a spus „Dar Dragoș, tu ești foarte bine poziționat practic să faci acest lucru. Why are we even discussing that? Du-te și fă, du-te și pune mâna dacă nimeni la tine în țară nu o face.” Este ușor ridicol ca tu faci asta pentru guvernele altor țări și la tine acasă să nu faci asta.

Cumva, și eu am avut nevoie de un imbold care venea dinspre un om care îmi era mentor. Întotdeauna față de mentor lași garda jos - când el îți spune ceva, zici: „Stai puțin, știi ceva? Omul ăsta chiar are dreptate.”

De la idee la business

Am venit apoi în țară și am început să mă gândesc la acest mugur de idee împreună cu prietenii și partenerii mei (pentru că lucrurile astea se confundă în grupul nostru). Ne-am dat seama că era o provocare din cauză că inițiativa nu avea șanse de succes dacă nu o abordai corect. Ar fi fost prima inițiativă antreprenorială din tot grupul nostru care s-ar fi dus în B2C (business to consumer).

Era clar că intram într-un teritoriu inexistent. E un privilegiu extraordinar să intri pe o piață aglomerată, există piața (ai produse care sunt competitive, ai useri, ai consumatori). Aici era un teritoriu care nu doar că nu există, dar care are la un nivel de bază un stereotip: e un faux pas să vorbești de business în educație.

La momentul respectiv, ne era clar că avem capacitatea de a crea produsul științific, dar și că costurile pentru a crea un produs științific de calibru internațional aici, în România, sunt foarte mari. În plus, acest produs trebuie învelit într-o ”anvelopă” digitală și trebuie să aibă o componentă extraordinar de versatilă de comunicare publică și de brand.

Ideea nu putea să se coaguleze decât dacă o gândeai ca trepied. Ne vedeam în situația de a avea competență doar pentru unul din ele, motiv pentru care am discutat cu bunii noștri prieteni și parteneri de la Brandient, care aduceau cel puțin una din celelalte competențe la masă. Când i-am văzut și pe ei zicând: ”Wow, asta e o cauză pentru care ne-am vedea luptând”, am înțeles că e mai mult decât un muguraș, e un lucru care se va concretiza.

Cum a fost dezvoltat BRIO

A fost o provocare continuă pe toate cele trei paliere pe care le-am evocat înainte. Pe de-o parte este partea de produs științific, care este o provocare mai degrabă ca volum de muncă. Competența o avem – este o competență foarte rară, nu cred că altcineva în România o are. E rară și la nivel internațional.

Am lucrat cu content creators, cu profesori, învățători pentru clasele 1-4, profesori de română și de matematică pentru gimnaziu și pentru liceu, pe un framework de evaluare pe care noi l-am creat și am scris nenumărat de mulți itemi. Am lucrat cu super-evaluatori, pentru a face vetting pe calitatea item-ilor, și am avut privilegiul de a lucra cu Gazeta Matematică și cu Radu Gologan, care a evaluat fiecare din problemele pe care noi le-am creat, și nu sunt puține, sunt peste zece mii.

Când am spus că avem nevoie de un expert în AI, ne-am dus la departamentul de matematică – informatică al Universității din București, unde un drag prieten se ocupă de mult timp de această zonă (în special de natural language processing și de computational linguistics). Este vorba de Liviu Dinu, profesor universitar de matematică, care este recunoscut la nivel internațional ca un guru al acestui domeniu.

În paralel s-a lucrat la soluția digitală, care este never ending story. Imaginea pe care o ai de regulă când intri într-un business digital este că investești pentru a avea soluția, site-ul sau API-ul, și că gata, l-ai terminat și acum îți vezi de treabă și îl vinzi. În digital însă nu există așa ceva. Dezvoltarea nu se termină niciodată, asta am înțeles foarte repede. S-a lucrat în mod constant și se lucrează în mod constant.

În momentul în care încerci să desțelenești un teritoriu întreg unde există în mod evident nevoia, dar nu asocierea nevoii respective cu un provider comercial pentru ea, cea mai importantă parte e componenta de brand. Îmi amintesc cu mult drag momentele în care încercam să creionăm brandul, imaginea, tonul și valorile sale, iar acolo am văzut magicieni la lucru. Fiindcă așa cum eu am partea mea de magie în produsul științific, Brandient indubitabil au partea lor de magie în branding.

Provocările antreprenoriatului în România

Foarte la început, un număr mic de oameni fac totul, deci trebuie să știi să faci de toate. Asta e tipic pentru antreprenoriatul mic, pentru startup-uri, în mod special startup-uri care lucrează fără bugete considerabile. Este greu, pentru că îți ocupă incredibil de mult timp, în special când nu ești specializat pe respectivele lucruri (birocrația, de exemplu).

Birocrația e deja un buzzword. Însă statul român s-a debirocratizat din multe puncte de vedere, în sensul că nu mai trebuie să mergi să stai la cozi (acum douăzeci sau douăzeci și cinci de ani, trebuia să stai o zi la coadă ca să depui declarațiile fiscale lunare). Acum lucrurile acestea nu se mai întâmplă (taxele le plătești mult mai ușor), dar sunt atât de multe încât în continuare sunt teribil de agasante. Deci nu o să zic birocrația, cât mai degrabă cerințele care nu devin mai puține, ci tot timpul devin mai multe.

Cea mai sănătoasă decizie pe care o poți lua este să te concentrezi pe ceea ce este core pentru a crește business-ul respectiv și să externalizezi, sigur, vine cu un cost, dar te degrevează mental pentru a te ocupa de lucrurile pe care vrei să le faci.

Al doilea lucru pe care l-am înțeles destul de repede este că există un război incredibil pentru talent. Sigur că e talentul fondatorului și a celor pe care îi atrage in jurul lui. Dar pe cine atrage în jurul lui? Are un rezervor suficient de bun pe care să îl acceseze? Greu de atras într-un startup. Ce simt din ce în ce mai mult este că cel puțin o parte din aceste noi generații, și din talentele acestor noi generații se identifică mai mult decât o făceau înainte cu cauze.

Cum s-au schimbat atitudinile față de antreprenoriat în ultimii 20 de ani

Cred că acum douăzeci de ani, douăzeci și un pic de ani, când spuneai că ești antreprenor sau că ai un business, era aproape ca și cum ai fi fost ciumat. Fiindcă cariera tradițională (și parinții mei la fel o priveau) era aceea că ești angajat. Orice om normal, când termină facultatea, se duce și se angajează undeva. Cei care nu se angajau undeva erau (acum douăzeci și cinci de ani) „patroni”, „afaceriști” - era un oprobriu cumva.

Asta s-a schimbat - e un vibe foarte fain și sănătos acum în România. Nu cred că România a fost vreodată mai efervescentă din punctul ăsta de vedere. Apar foarte multe startup-uri, iar dacă apar suficient de multe, vor și supraviețui suficient de multe.

Planurile BRIO pentru următorii ani

Pentru viitorul pe termen scurt și apropiat, maxim doi ani, focus-ul nostru va fi aici, în România. Vrem să consolidăm poziția de piață, vrem să lărgim orizontul audienței, tipul de clienți pe care îi avem. Vrem să diversificăm paleta de produse pe care o avem la momentul ăsta, fiind bazată doar pe teste de română și de mate și o să lărgim și la alte materii, cu siguranță. O să lărgim și la alte tipuri de teste, pentru că la momentul ăsta testele sunt sumative. Era o componentă formativă importantă, dar nu sunt teste de antrenament, sunt teste care te evaluează final.

Creăm acum un engine foarte sofisticat, bazat pe artificial inteligence, care o să genereze automat itemi, în afara bazei de date, procedural, pe niște tipare de itemi. Asta înseamnă că o să avem nu doar teste sumative, ci și teste formative în sistem. Acest lucru o să ne permită o scalare relativ ușoară și în alte contexte, alte limbi, de exemplu. Practic, nu mai trebuie să traduci decât blueprint-uri de itemi, pe care apoi engine-ul respectiv generează itemi.

Pe termen ceva mai lung, vrem să diversificăm într-o zonă care este importantă și în România, din păcate nu foarte des utilizată. Ne-am dori din suflet să devenim un fel de „one pitstop” în tot ce înseamnă testare sau evaluare în educație. O parte din evaluările pe care le faci copiilor în educație sunt evaluări care nu țin de competența lor educațională, ci de trăsături psihologice, mai degrabă, de atitudini, de motivație, competențe de alt fel, de secol XXI. Ai inteligențe sau abilități cognitive, emoționale, de alt fel, social-emotional skills, etc.

Toate acesta sunt în mod cert asociate cu performanța în educație, dar nu sunt parte din programă -  nu e ca și cum le-ai putea învăța la școală, deși există un oarecare consens că școala ar trebui să le genereze. Vrem să introducem și teste care să le evalueze pe acestea. Noi avem deja niște lucruri în sistem, teste de orientare vocațională, de exemplu, teste de abilități cognitive. O să intre în curând un test important de inteligență emoțională.

În ultimă instanță o să vrem să ne dezvoltăm internațional, după ce ne consolidăm pe piața din România. Am și identificat două piețe care ar avea foarte mult sens pentru noi și unde credem că avem o foarte bună șansă să ne extindem.

Recomandări pentru antreprenorii la început de drum

E foarte greu să dai sfaturi, pentru că cred că contează foarte mult și stilul personal pe care îl ai. Cred însă că un lucru tipic este perseverență. Nu te lăsa, perseverență, grit, încăpățânare, obstinență.

Cum a fost construită echipa BRIO

Cea mai dificilă parte din construirea echipei a fost parte de comunicare. Acolo provocarea a fost să găsim un om mult mai competent decât noi, pe care să îl atragem în acest proiect și pe care apoi să îl lăsăm să își facă treaba.

Altfel, dezvoltarea echipei a fost fără dureri. Cu dureri a fost alegerea acelui om (de comunicare), până când am găsit-o pe Gabi Bartic și ea ne-a găsit pe noi. Ne-am potrivit foarte bine și pare să fie un succes extraordinar. Mai departe, n-a ținut decât de a-i da autonomia să își creeze echipa. Deci din multe puncte de vedere aș zice nu am creat eu echipa, cât mai degrabă am găsit oameni foarte, foarte buni pe teritoriile lor, cărora le-am dat autonomie să-și creeze în jurul lor acea echipa cu care ei să poată lucra și să livreze până la urmă serviciul pe care îl aștept de la ei.

Dragoș simte că a transmis echipei sale un tip de dragoste și respect pentru știință: Ceea ce se construiește la BRIO este puternic bazat pe științe ale educației. Nu sunt povești, ai studii empirice, care demonstrează ce funcționează și ce nu. Și asta cred că e un lucru care i-a frapat și pe ei. Discutând acum cu unii dintre membrii echipei mele, uitându-se în urmă, spun „Uite, asta n-am înțeles când am venit în echipă, n-am știut că e o lume întreagă acolo”. Și ăsta e un lucru bun, pentru că dacă există ceva în ADN-ul BRIO, e good science. În slujba clienților noștri, în slujba copiilor și școlilor, a comunității, a unui individ, a grupului, a comunității și a societății în ansamblul ei.

Experiența programului Innovators for Children

Innovators for children a fost o experiență interesantă, noi nu mai participaserăm la un incubator de genul ăsta și cred că suntem foarte atipici pentru tipul de startup care ajunge acolo. În general, ce vezi de obicei în astfel de startup-uri, sunt oameni foarte tineri, la prima lor încercare.

Ei beneficiază masiv de pe urma unui astfel de incubator, fiindcă învață elemente fundamentale ale marketing-ului, prezentării, muncii în echipă, business până la urmă, financial management și alte lucruri de genul acesta.

Un incubator de genul acesta te forțează să îți clarifici ideea, produsul, elemente de cashflow, de P&L, lucruri care pe un om la început îl ajută teribil de mult. Deși au fost challenge-uri adresate și nouă, foarte clar, în zone la care nu ne gândiserăm poate suficient de bine, pentru noi a fost atipic din punctul ăsta de vedere: noi aveam deja lucrurile astea clarificate. Cu atât mai mult pentru că noi eram convinși că totul e perfect, că totul a fost gândit și răzgândit, au fost mai dureroase momentele acelea în care ne dădeam seama că „hopa, stai puțin, ce le răspundem aici, că nici nouă nu ne e atât de clar”. Sau ceea ce credeam că ne e clar acum doi ani (pentru că noi am schimbat și am virat atât de mult - că virezi evident după piață abordarea) – nu am mai revizitat, noi nu am mai regândit. Deci a fost o experiență interesantă.

Pe de o parte cred că noi am avut un produs mai matur decât se cuvenea pentru acel tip de competiție și incubare, pe de altă parte au fost provocări, sincer neașteptate, în unele puncte pentru noi. Dar ne ajută teribil de mult atât recunoașterea pe care am primit-o acolo, fiindcă ne-am confruntat mai ales în finală cu business-uri foarte interesante, cât și faptul că noi am fost prețuiți acolo și am primit acel premiu întâi, e o confirmare de care oricât de plin ai fi de valoarea a ceea ce faci, e o recunoaștere importantă. În al doilea rând, suma respectivă ne ajută foarte mult, pentru că acea sumă ne ajută să dezvoltăm motorul de AI pe care ne bazăm o parte semnificativă din creșterea viitoare.


Despre Dragoș Iliescu

Dragoș Iliescu este doctor în psihologie și actualmente profesor universitar în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București și un proeminent specialist în psihologie organizațională și măsurare psihologică, cu o solidă activitate academică și experiență practică.

Competențele și activitatea sa academică i-au adus o largă apreciere în rândul comunității internaționale de specialitate — Dragoș a fost președintele Asociației de Psihologie Industrială și Organizațională (APIO) și membru în echipele editoriale ale unor prestigioase publicații de profil, precum Associate Editor la “European Journal of Psychological Assessment”.

Este autor sau co-autor a peste 125 de lucrări publicate internațional și local, pe diferite tematici legate de psihologia aplicată (în special evaluarea psihologică și comportamentală), de psihologia consumatorului și a reclamei, precum și de cercetarea de marketing. 

În același timp, Dragoș este un businessman cu o experiență de peste 15 ani, având activități intensive de consultanță în sute de proiecte de cercetare de piață și în psihologie aplicată, el fiind fondator al companiei Test Central (www.testcentral.ro), cel mai mare publisher de teste psihologice din România, precum și al grupului Psyence (www.psyence.ro). Are o experiență robustă în aria psihologiei aplicate, în special în evaluarea psihologică și comportamentală, psihologia muncii și organizațională și psihologia consumatorului.

Newsletter

Newsletter-ul Startarium

Bilunar, în newsletterul Startarium găsești oportunități curatoriate și materiale utile antreprenorilor.

Abonează-mă