”Cel mai mult înveți întotdeauna din lucrurile care nu-ți ies foarte bine, iar acestă regulă se aplică atât în business, cât și în sport. Am învățat și din experiențele cu oamenii, cu clienții și din momentele în care ne-a fost foarte greu din punct de vedere financiar și al organizării.”
De la an la an, mici proiecte culturale sau de divertisment au crescut și au devenit afaceri de referință pentru nișa lor. Ele creează spații sau ocazii în care comunitățile se întâlnesc, alte afaceri la început prind avânt sau oferă produse culturale cu impact social. Între acestea se numără și proiectele lui Daniel Drăghici.
Daniel și-a descoperit pasiunea pentru organizarea de evenimente în adolescență, împreună cu fratele său. De atunci, a pus bazele mai multor afaceri care, deși au obiecte de activitate oarecum diferite, au ca punct comun pasiunea pentru oameni și evenimentele care le aduc bucurie.
Cum a venit ideea de a organiza evenimente?
Eram foarte mic, aveam 15 ani, eram în clasa a IX-a, iar fratele meu avea 21 de ani, era student. Am achiziționat un set de aparatură (boxe și un pupitru de DJ) și așa a pornit totul. Inițial, am pus muzică la petreceri, pentru prieteni. Ulterior, lucrurile s-au dezvoltat și am deschis prima firmă de organizare de baluri de absolvire de la noi, după care am trecut la zona corporate și a evenimentelor de familie. Apoi am deschis și celelalte business-uri de organizări de evenimente.
Când am pornit, la 15 ani, nu aveam un plan pus la punct, a fost un lucru spontan. Dar întotdeauna ne-am uitat și la cum fac alții lucrurile și am încercat să învățăm de la ei, din greșelile lor și din ce observam în piață. În plus, am învățat foarte multe din greșelile noastre, din experiența proprie. Eu am încercat mereu să mă implic în cât mai multe proiecte și să mă arunc ”cu capul înainte”, ca să mă pun în situații cât mai dificile - am făcut asta pentru ca, ducându-le la capăt, să învăț din ele și să capăt experiență.
Cum a evoluat rolul tău de-a lungul timpului?
Rolul meu a fost în principiu același - de a conduce firma, de a inova și de a organiza lucrurile, dar responsabilitățile au evoluat, pentru că a crescut foarte mult numărul de oameni cu care lucrez, oameni pe care i-am luat ca parteneri și colegi.
Pe măsură ce a trecut timpul, am învățat să fac mai multe lucruri - practic, am trecut prin toate meseriile din firma mea și chiar din altele. Ca să înțeleg un job și pe oamenii care se confruntă cu el și cu problemele lui, am încercat să fac eu înainte sau în paralel cu ei sarcinile respective. Am învățat deci foarte mult, atât în organizarea de evenimente, cât și în domeniul HORECA.
Care sunt cele mai mari provocări pe care le-ai avut sau pe care le ai?
În acest moment, echipa noastră numără în jur de 100 de persoane. Acum, cea mai mare provocare este să îi fac pe oameni să lucreze eficient, în echipă și să găsesc cumva echilibrul între cerințele clienților și regulile interne pe care le avem. Iar asta pentru că eu cred că relația între client și furnizor trebuie să fie una de egalitate (există încă preconcepția ”clienții sunt stăpânii noștri”).
Prin modul nostru de a face lucrurile, încercăm să îi determinăm să ne vadă ca pe niște parteneri, să vadă că încercăm întotdeauna să le oferim mai mult decât promitem și avem grijă de nevoile lor, de multe ori fără ca ei să le exprime. Din fericire, cei mai mulți dintre clienții noștri sunt receptivi. Iar asta și pentru că în general, prin felul în care îți promovezi business-ul și în care faci lucrurile, prin imaginea ta, atragi în mare parte clienții care ți se aseamănă sau se potrivesc business-ului tău, care îți împărtășesc valorile.
În altă ordine de idei, alte provocări sunt cele financiare, pentru că în acest domeniu trebuie să investești mereu, te confrunți adesea cu perioade grele, atât în piață, cât și în companie. De asemenea, am învățat acum mult timp faptul că e mult mai important să ai bine pus la punct cash flow-ul decât rata profitului.
Care sunt experiențele din care ai învățat cel mai mult din punct de vedere al business-ului și al project managementului?
Înveți întotdeauna din lucrurile care nu-ți ies foarte bine, iar acestă regulă se aplică în toate aspectele vieții. Eu am învățat cel mai mult din business și din sport (n.r: Daniel practică jiu jitsu brazilian). Am învățat și din experiențele cu oamenii, cu clienții și din momentele în care ne-a fost foarte greu din punct de vedere financiar și al organizării. Spre norocul nostru, am avut întotdeauna suficienți oameni cu care să lucrăm, nu am dus lipsă de personal (cu mici excepții). Avem oameni care lucrează cu noi încă de acum 13-14 ani.
Iar pentru că eu pun cel mai mare preț pe oameni și pe munca pe care o facem împreună, prioritar a fost echilibrul dintre angajați - iar aici am învățat din lucrul efectiv cu oamenii (mai ales că prin natura afacerii, interacționezi foarte mult cu oamenii, de obicei în contextul unor evenimente fericite pentru ei). În plus, țin foarte mult la echilibrul dintre numărul de ore muncite și viața personală (chiar dacă eu unul nu aplic neapărat chestia asta) și încerc, pe cât posibil, să o aplic cu oamenii cu care lucrez.
De exemplu, domeniul nostru este inconstant - sunt perioade în care muncești foarte mult și sunt perioade în care nu se întâmplă aproape nimic. Așa că încerc să găsesc un echilibru între aceste perioade. Lucrăm și seara, dar încercăm să ne împărțim pe echipe și pe ture.
Cum ți-ai ales partenerii/furnizorii? Ce te-a ghidat în alegerea lor?
Am ales partenerii doar după intuiție și dintre oamenii apropiați (familie/prieteni). Furnizorii i-am ales în funcție de seriozitatea lor și de relațiile care s-au creat pe termen lung. Noi am încercat întotdeauna să susținem business-uri românești, să lucrăm cu antreprenori tineri și cu startup-uri.
În egală măsură, lucrăm și cu companii foarte mari, însă pentru mine e importantă relația cu oamenii, nu compania. Cel mai mult mă interesează să mă înțeleg cu cineva, să fiu pe aceeași lungime de undă cu persoana respectivă și cu echipa sa.
Ce te motivează în ceea ce faci de 16 ani?
Faptul că am o echipă aproape și că pot să lucrez cu familia și cu prietenii - astea sunt cele mai importante lucruri. În plus, e un domeniu care îmi place foarte mult, în care nu te poți plictisi. De curând, de exemplu, am început să și gătesc, iau lecții de la bucătarul meu chef.
Dacă ar fi să dau un sfat cuiva care e interesat de acest domeniu, acela ar fi să aibă foarte mare răbdare. E un domeniu foarte greu, care necesită investiții destul de mari și stabilirea unor relații în prealabil, ca să poată accesa piața. Sau e nevoie să fie foarte talentat (de exemplu, dacă vrea să facă organizare de nunți sau evenimente de familie). Și zona corporate și zona de concerte și festivaluri sunt complicate - chiar și pentru noi, în ciuda experienței pe care o avem. Este o piață pe care se intră foarte ușor, dar se iese la fel de ușor.
