TreeWorks este o companie cu experiență de 15 ani, specializată în crearea de prezențe online și soluții web complexe. Cătălin Teniță, fondatorul său, ne-a povestit în interviul de mai jos despre începuturile sale în antreprenoriat și lecțiile învățate de atunci încoace.
Dorința de a deveni antreprenor
Țin minte că primele mele dorințe antreprenoriale au apărut când aveam 6-7 ani, eram cu bunicul meu la țară și îi explicam că dacă înlocuim tot porumbul cu căpșuni o să facem mult mai mulți bani. Calculam împreună cu el. Acesta cred că a fost momentul inițial.
Povestea Treeworks
Povestea este foarte simplă. Eu am făcut liceul de informatică, eram chiar bunicel aș spune, dar am făcut Facultatea de Drept. Mi-am zis că vreau să văd cum e și partea cealaltă. Între timp, în facultate, a apărut internetul, adică undeva prin 98-99 și am văzut că este o zonă care se deschide și în care poți să faci lucruri. Mi-am dat seama că nu mă văd ca avocat sau ca om care să țină partea cuiva deși consideră că nu are dreptate. Odată apărut internetul, am făcut cu niște prieteni o asociație civică, eu întotdeauna am fost cu asociațiile civice. După asta, am fost primul angajat la BestJobs, am stat un an și ceva pe acolo, iar după mi-am făcut firma alături de doi colegi de liceu.
Primul plan de business
Cred că modelul de business care a fost acceptat atunci de toată lumea a fost de tipul „dezvoltă pentru alții și în același timp, încearcă să îți creezi propriile tale produse IT”. Indiferent de mărimea firmei, cam ăsta era modelul de pe atunci, nu existau la fel de multe finanțări. De asta, trebuia să îți asiguri repede un cashflow, deși nu era cel mai fain lucru să dezvolți pentru alții. Acesta era modelul clasic de finanțare atunci în anii 2000. Cu 10 ani mai încoace, o să găsești firme care încep mult mai focused. Pe vremea noastră era un vis, era ceva imposibil să îți dea cineva 50.000 sau 100.000 euro.
Treeworks in 2018
Noi la Treeworks suntem 27-28 de oameni, mai luăm acum 2-3. Facem două tipuri de lucruri: software pentru companii străine (lucrăm cu niște companii mari sau foarte mari din America, mai ales pe partea de back-end) și în același timp avem proiectele noastre. Cea mai vizibilă parte este asta de monitorizare media și de presă online – Facebook Monitor, care are multe produse pentru tot felul de chestii și pentru nevoile fizice ale clienților. Mai avem și TPU (Toți pentru unu), care este un site tip forum cu întrebări și răspunsuri.
Am mai avut și gustos.ro pe care l-am exitat în condiții bune ca să zic așa. Odată ne-am priceput la publishing-ul online, jumătate din site-urile mari de presă încă rulează pe platformele noastre. Am avut ProTV, Realitatea, Prima, Adevărul, România liberă. Al doilea lucru la care ne pricepem: comunitățile, ne dăm seama cum funcționează ele. Și al treilea lucru la care ne pricepem: volumele mari de date. Noi lucrăm cu terra de date care trebuie accesate rapid, nu neapărat stocate.
Provocările antreprenoriatului
Cred că prima provocare pe care o întâmpină un antreprenor este să își dea seama că ideile nu contează foarte mult. Noi pornim de la premisa că dacă avem ideea X, o să rupă. De fapt, în lumea asta, sunt milioane de oameni care sunt la fel de inteligenți ca tine sau poate chiar mai inteligenți, văd lucrurile fix cam cum le vezi tu, au o idee și atunci tu vrei să faci ceva mai bun.
Care este diferențiatorul atunci? Ei bine, din punctul meu de vedere, diferențiatorul este munca. Organizarea, munca, aplicarea, focusul contează mai mult decât ideea. Ideea e doar 1% din finalizarea unui proiect. Al doilea lucru pe care îl înveți este că există un moment 0 până la care te dezvolți fără să ai o certitudine, indiferent de toate analizele și cercetările făcute.
În prima parte a unui proiect, crezi că e ușor să faci un lucru. De fapt, partea grea e atunci când trebuie să vinzi acel lucru. Al treilea lucru important este să îți dai seama că tu începi acest antreprenoriat cu câteva persoane. La un moment dat o să fiți mai mulți, iar așteptările se schimbă pentru că sunt influențate de mărimea echipei. E o lecție să înveți să ai anumite proceduri, să te organizezi, să înveți că nu fiecare are același ritm ca tine și să lucrezi cu toată lumea.
Cel mai important este să îți dai seama că există tot felul de paliere de risc când vine vorba de antreprenoriat și să te cunoști pe tine ca persoană, să faci exact cum te simți confortabil. Eu, spre exemplu, sunt destul de reținut când vine vorba de așa ceva.
Antreprenor în România
Mergând și pe sideline-ul meu mai civic, mi se pare foarte ușor să fii antreprenor în România. Mai degrabă aș spune că e mai ușor să fii în România decât să faci alte lucruri cu impact civic sau social aici pentru că pe planul antreprenorial, lucrurile sunt mai clare. Nu îmi dau seama dacă e mai greu să fii antreprenor în România decât să fii antreprenor în San Francisco, în Elveția sau în Mongolia, că nu am fost acolo. Nu am cum să zic comparativ.
Dificultățile ecosistemului antreprenorial local
Noi nu avem o cultură antreprenorială pornită din educație. Cumva, toți oamenii care s-au apucat să facă ceva sunt excepțiile sistemului. Noi avem o problemă cu chestia asta, noi nu reușim să învățăm oamenii să gândească într-o paradigmă a valorilor liberale. Dacă tu faci asta, atunci o să primești asta. Nu trebuie să aștepți nimic de la nimeni, toți cei care așteaptă ceva nu sunt liberi într-o formă.
Dacă mă uit la programele astea Start-up Nation, Nation Plus, mi se pare că problema majoră nu e la cei 10-20.000 de euro pe care trebuie să îi investească cineva, ci mai degrabă la modul în care se organizează astfel încât banii să fie bine folosiți. Dacă dai o sumă mare de bani unor oameni care nu se pricep, sunt șanse mari ca acei oameni să piardă banii.
Noi în România suntem mult sub medie la capitolul antreprenoriat și important ar fi să se facă două lucruri: să se facă o formă de educație antreprenorială în școli de la clase cât mai mici și să se ofere tinerilor antreprenori tot felul de sfaturi, consultanță pentru a-i ajuta. Cam așa aș vedea eu lucrurile.
Planurile de viitor
E un pic mai greu de spus pentru că noi, având un cashflow principal din zona de servicii pentru alte companii, planurile sunt destul de simple, trebuie să scalăm echipa. Pe de altă parte, o dezvoltare scalară de genul ăsta pe oferirea de servicii IT, nu e cea mai bună în termeni valoare pe care o obții tu pentru că până la urma e un work for hire. Dacă te uiți, noi în România, avem o industrie IT care așa funcționează, cu câteva excepții. 90% din veniturile industriei sunt o formă glorificată de oferire de personal pentru niște proiecte.
Orice industrie pornește prin a dezvolta ceva pentru ceilalți. Eu am dezvoltat ceva destul de simpluț, ceva care pot să dezvolte și alții, dar e mai ieftin să o facă aici. Cei din exterior își dau seama că nu au suficientă forță de muncă calificată să dezvolte acolo și abia după există nivelul de produse proprii.
Noi ne punem acum problema cum să dezvoltăm produsele proprii. Pe piața din România, noi avem Zelist Monitor, poate am fost prea lenți în zona asta de dezvoltare în monitorizare și analiză social media pentru extern.
Recomandări pentru antreprenorii la început de drum
Cel mai important este să ții minte că nu ai ce pierde. Dacă ești tânăr merită să riști, nu ai multe lucruri în spate încât să fie neplăcut să riști. De asemenea este important să ai o echipă la început. Este foarte greu să te descurci singur în ceva antreprenorial. În al treilea rând, trebuie să ne dăm seama că un proiect nu trebuie gândit în termeni glorioși, spre exemplu să se facă următorul Facebook.
El trebuie doar să rezolve problema unei nișe sau o problemă specifică a tuturor. Nu se poate face totul pentru toți, oriunde și oricând. Asta cred că e important să înțelegem. Imaginea noastră de antreprenoriat de acum este „niște puști nebuni care sacrifică totul în viață”. Eu nu cred chestia asta, cred că oamenii ar trebui să își trăiască viața, să meargă să își vadă prietenii, să se uite în jurul lor. Nu cred că principalul adjectiv pe care trebuie să îl aibă cineva este „antreprenorial”, ci mai degrabă „uman” sau „civic” sau „societate”. Până la urmă, nu e mai sclipitor să fii antreprenor decât să fii jurist sau medic.
