”Cred că un lucru este clar, umanitatea nu va mai fi la fel că până în decembrie 2019". Un articol de Vlad Craioveanu, co-fondator Impact Hub Bucharest, primul spațiu de co-working deschis în România, în 2012.
O opinie de Vlad Craioveanu, în martie 2020, la începutul pandemiei
M-am trezit în dimineața asta cu un întreg șir de gânduri pe care încerc să le pun cap la cap pentru a putea să înțeleg ce se întâmplă cu noi în această perioadă. Unul din lucrurile valoroase pentru noi este să învățăm să navigăm prin întreaga avalanșă de știri (unele reale, altele false) pentru că doar așa putem spera să ne închipuim cum va arăta viitorul.
Am ales să mă uit la ce se întâmplă în jurul nostru din punct de vedere al crizei medicale, al economiei, dar și din perspectiva umană, socială.
Cum stăm cu sănătatea?
La începutul lunii decembrie 2019 încep să apară primele cazuri de infecție cu un nou tip de virus (COVID-19), care pare să se transmită de la un om la altul. Abia la finalul lunii încep să apară semne serioase de întrebare; după încercările autorităților de a ascunde gravitatea problemei, pe 31 decembrie biroul WHO (Organizația Mondială a Sănătății - World Health Organization) din China este informat oficial de primul cluster din regiunea Wuhan. Virusul a fost izolat în laborator pe 7 Ianuarie 2020. Pentru aceia dintre voi care sunteți curioși de mai multe informații, puteți să aruncați o privire și pe un articol din The Lancet, din 24 ianuarie 2020.
Pe 13 ianuarie, Thailanda a detectat primul caz în afara Chinei, la un cetățean chinez în vârstă de 61 de ani care vizitase zona Wuhan. Pe 15 ianuarie, Japonia a anunțat primul caz, iar pe 18 ianuarie președintele Trump este informat de situație. De aici mai departe povestea va căpăta accente din ce în ce mai serioase care ne duc la ziua de astăzi.
Din tot ce am citit și urmărit legat de acest virus, am rămas cu următoarele gânduri:
- Este un virus cu o rată de propagare mare, se transmite foarte ușor și este rezistent în aer și pe suprafețe, ceea ce îl face să se răspândească agresiv.
- Este un virus a cărui mortalitate este greu de calculat în acest moment, pentru că există multe necunoscute: numărul de infecții totale, selecția cazurilor care se testează (în foarte multe țări sunt testate în mod special persoanele în vârstă), decalajul între perioada de incubare/testare și decese, sisteme medicale diferite, diferențe în raportare (decese în situații în care virusul este o asociere la alte probleme preexistente vs. decese cauzate direct de virus). În China, rata mortalității a variat constant, fiind foarte mare la început (17% la început de ianuarie), scăzând apoi spre 0.7% pentru pacienții diagnosticați după 1 februarie). O sursă interesantă este CEBM.
- Conform evidențelor, virusul este mult mai agresiv în cazul persoanelor în vârstă sau care suferă de alte afecțiuni, ceea ce face ca efectele să fie mult mai puternice în zone cu populație de vârstă înaintată (cazul Italiei este unul destul de relevant).
- Ca niciodată în istorie, se remarcă un efort generalizat la nivel global de a găsi soluții, tratamente, vaccinuri pentru acest virus și un ritm intensiv de sprijin și colaborare.
Una dintre cele mai mari probleme cu care ne confruntăm global (nu doar în mica noastră țară) este că nu avem sisteme medicale pregătite să facă față abundenței de cazuri care necesită internare în secțiile de terapie intensivă și ventilare mecanică. Chiar și cele mai avansate sisteme medicale, din țări către care ne uitam cu respect și invidie, nu sunt configurate pentru aceste situații pentru că:
- Costurile nu sunt deloc de neglijat. Nu este ieftin să ai sute și mii de paturi pentru terapie intensivă, la care se adaugă și resursa umană calificată.
- Incidența acestor cazuri nu este atât de mare în mod normal, iar aici intervine diferența între sistemele medicale din diferite țări – o țară cu un sistem social și medical bine pus la punct se ocupă intensiv de partea de prevenție, pentru a nu ajunge în situații extreme.
Pornind de la aceste idei și de la realitatea în care trăim, ajungem foarte ușor să înțelegem de ce lumea intră în “lockdown”. De ce? Pentru că cea mai buna șansă pentru a minimiza efectele este sa încetinim cât de mult posibil ritmul de propagare a virusului, pentru a putea face față la cât mai multe cazuri pe termen mediu și lung și pentru a câștiga timp până când cercetătorii vor putea găsi o soluție, testată și validată.
Se vorbește intensiv despre mitul vremii: odată cu venirea vremii bune (căldura) virusul se va ascunde într-o peșteră. Dacă privim lucrurile optimist, putem spera că așa va fi, motivul fiind dat inclusiv de raționamentul conform căruia pe măsură ce temperatura crește, corpul uman se întărește, determinând o rezistență mai bună contra virusurilor și răcelilor în general. Deocamdată însă nu avem date foarte concrete, astfel încât probabil că este mai rațional să sperăm că ritmul de infectare va scădea, dar nu va disparea complet până când se va găsi o soluție medicală pertinentă.
Cum arată economia?
Economia a ignorat efectele reale ale crizei medicale cât a putut de mult, însă acest lucru nu mai este acum valabil. În condițiile în care rând pe rând restricțiile sociale impuse de autorități au început să se extindă de la țară la țară, este normal ca aceste decizii să producă la rândul lor efecte directe în economie.
Primii, cei mai afectați, au fost cei din industria hotelieră, transport aerian, HORECA, urmate de numeroase industrii din zona serviciilor. Lumea a intrat în pauză, ceea ce ne afectează pe toți. Conform unei analize făcute de World Economic Forum, efectele negative în situații de pandemii sau războaie sunt semnificativ negative. Spre exemplu, efectul virusului din perioada 1918-1920 a generat o scădere de 6% a GDP-ului și 8.1% a consumului la nivel global.
Citind știrile despre economie nu ai cum să nu te îngrijorezi, toată lumea vorbește despre recesiune, despre cât de mult se duce bursa în jos și, mai ales citind despre cum reacționează statele și cifrele vehiculate ca ajutor financiar pentru economie, începi să crezi că suntem în criză totală. În SUA, se vorbește de 2.5 Trilioane de dolari, în timp ce FED anunță că renunță la limite de suport pentru a sprijini buna funcționare a pieței de capital. În Europa, Banca Centrală a anunțat suport de până la 750 miliarde de euro, iar la nivel de țări se ridică bariere de finanțare care până acum erau litera de lege în UE.
În același timp, în această perioadă:
- Prețul petrolului a scăzut cu aproape 60% de la începutul anului (de la 63 de dolari la 24.5 de dolari astăzi, cu mențiunea a că fost în jur de 20 acum câteva zile). Aici trebuie să înțelegem că problema COVID-19 reprezintă o mică parte din problemă, adevărata problemă fiind războiul prețurilor declanșat între Rusia și OPEC).
- Prețul aurului a variat constant. Dacă a început de la un preț de 1,527 de dolari/uncie, a evoluat până la 1,674 de dolari pe final de februarie, ca apoi să scadă la fel de abrupt spre 1,477 de dolari, astăzi el fiind în jur de 1,580 de dolari. Istoric vorbind, aurul este instrumentul spre care se îndreaptă investitorii în momente de criză, ceea ce arată totuși că această perioadă este una foarte volatilă, însă nu este o disperare atât de puternică.
- Prețul Bitcoin-ului a mers oarecum similar cu evoluția aurului în această perioadă, urcând de la 7,000 de dolari la începutul anului până la aproape 10,400 de dolari la mijlocul lunii februarie, după care însă lucrurile au luat-o puternic la vale, până puțin sub 5,000 de dolari. Astăzi suntem din nou pe revenire, spre 6,800 de dolari. În general, toate criptomonedele sunt în scădere puternică în această perioadă.
Cel puțin, pentru moment, piețele par să se fi calmat puțin, în virtutea anunțurilor foarte agresive de susținere venite din partea guvernelor. Problema este că ele nu vor reveni încă pe creștere, pentru că SUA este abia la începutul pandemiei, lockdown-ului și blocajului industrial, ceea ce înseamnă că va fi dificil de menținut actualul nivel. Mai este loc de scăzut, însă este evident că sunt eforturi concentrate pentru a ține lucrurile cât de cât sub control.
Privind însă pozitiv, există totuși voci care vorbesc despre faptul că această corecție, pornită dintr-o problemă medicală, nu a făcut decât să accelereze o recesiune anticipată și că astfel șansele ca economia să repornească mai ușor decât în cazul unei crize economice sunt mai bune. Când vorbim de economie, trebuie să privim mai departe de efectul imediat, spre trimestrele viitoare, anul viitor. Și putem să ne mai uităm și la istorie pentru a înțelege cum a reacționat economia în situații similare.
Cum stăm noi?
Lăsând însă puțin la o parte aspectele economice și care țin de mediul medical, marea întrebare este ce se va întâmplă cu noi, la nivel social. Care vor fi efectele?
Cred că un lucru este clar, umanitatea nu va mai fi la fel că până în decembrie 2019, sunt multe lucruri care se schimbă în jurul nostru. Îmi aduc aminte de unul din efectele crizei din 2008-2009 pentru mulți din generația mea. Mulți oameni și-au pierdut joburile atunci, mulți au suferit scăderi dramatice de salarii și unul din efecte a fost că multă lume și-a pus întrebarea “Eu pentru ce aleg să muncesc pentru alții, în condițiile în care la primul hop sunt în pericol?”. Foarte mulți din antreprenorii pe care îi cunosc astăzi au început să construiască la ideile lor atunci, realizând că una din variantele curajoase este să îți iei viață în propriile mâini. Este adevărat, nu ne amenința nimeni sănătatea, doar portofelul.
Acum, această criză va pune cu siguranță alte întrebări, va veni cu schimbări masive de perspective. Pentru că nu am mai trăit astfel de vremuri de mult timp, generațiile noastre nu au trăit în războaie, nu au trecut prin pandemii, ne simțim descoperiți.
Nu știm către cine să ne îndreptăm încrederea, către autorități și guverne, către oameni de știință și începem să ne întrebăm care sistem politic este mai eficient în acest moment: unul opac, care controlează tot, sau unul democratic, în care libertățile cetățenilor fac aproape imposibilă izolarea medicală. Toate întrebările sunt pertinente, însă nu toate vor fi relevante pe termen lung.
Acum, când ne ”arde”, suntem de acord să avem mai puține drepturi, pentru că înțelegem că asta este o soluție. Însă nu vom accepta ca acest lucru să persiste și să nu revenim la a face “ce vrem noi”. Însă odată ce lucrurile se pun în mișcare, noi nu vom mai fi la fel. Un articol fain pe subiect puteți citi pe Politico (este despre America, însă sunt lucruri care cred că sunt general valabile).
Pentru mine, astăzi sunt totuși câteva idei pe care le las aici:
- Online-ul și tehnologia au reușit să intre abrupt peste tot în administrație, în mai puțin de o lună de zile. Acest lucru este ireversibil, pentru că odată ce înțelegi cum te poate ajuta, nu vei simți lipsa dosarelor, hârtiilor, zecilor de pixuri din sertar. Votul online, administrația online sunt mult mai aproape de noi decât erau acum 3 luni.
- Industria ușoară – criză globală este scumpă, nu doar din perspective financiare, dar și din lipsa de disponibilitate. A trebuit să scoatem de la naftalină companii de stat uitate, începem să căutăm specialiști și proiectanți care să revină la birou pentru că avem nevoie de aparatură medicală, de măști, de costume, de kituri de teste, de laboratoare. Cred că mulți din oamenii de știință (câți or mai fi astăzi) pot zâmbi cinic astăzi pentru că lumea se reîntoarce la ei. Asta ar trebui să ne fie o lecție importantă – putem fi globali și parte din comunitatea internațională, păstrând totuși o linie de autosustenabilitate. Pentru că atunci când e greu, fără ea suntem pierduți. Iar în vremuri de bine, cu ea poate putem prospera.
- Relația cu Statul – odată cu ieșirea din comunism, ne-am luptat, în generații și de-a lungul anilor, să ne câștigăm libertatea. Ne-am pus constant în conflict cu idea de stat pentru că de fiecare dată am fost dezamăgiți de el. Astăzi însă, între toate vocile care se plâng, există totuși și mult mai mulți oameni care aleg să fie mai calmi și pragmatici – fără un stat funcțional, noi că societate nu putem funcționa complet. Și de aici întrebarea este mai clară pentru toți – cum cooperăm între noi, politic și privat, să funcționăm în continuare? Dacă am fi fost mai educați, dacă am fi avut mai multă încredere în stat, poate ne-am fi mutat cu toții în casă într-o săptămâna sau poate că am fi gândit un alt sistem în care să nu fie nevoie de asta… Nu știu cum ar fi fost, ce știu însă este că astăzi, ca noi să stăm în casă este nevoie de poliție pe stradă.
- Nu cred că ne vom închide în casă pe vecie, suntem ființe cu nevoie de interacțiune, de socializare. Colaborarea și cooperarea au nevoie de contact între noi, așa că nu văd viitorul doar în Zoom, Teams sau orice alt software care ne permite să comunicăm. O să revenim pe terase, o să revenim în birouri și o să ne reluăm o bună parte din obiceiuri. Însă ne vom gândi că trebuie să avem mai multă grijă de noi și implicit vom deveni mai vocali în legătură cu condițiile în care trăim și muncim. Că este vorba de oraș, de birou, de casă, ne vom propune să ne facem viață mai frumoasă.
- Vom asista la o reformatare a sferelor de influență globală, în care China va deveni un actor din ce în ce mai puternic, în timp ce SUA va deveni din ce în ce mai închisă în propria cutie, atât timp cât nu își va găsi un nou lider. Globalizarea va avea puternic de suferit, în condițiile în care naționalismul va deveni mai puternic, însă asta nu înseamnă că democrația va dispărea. Pur și simplu vor apărea noi voci, care vor schimba ceea ce astăzi înțelegem prin democrație. Ne vom redefini guvernanța și ne vom caută noi lideri.
- Vom suferi, economic vorbind, cu toții, ceea ce înseamnă că doar ajutându-ne reciproc putem trece mai ușor peste asta. Trebuie să admitem că vor fi și companii și business-uri care vor dispărea, vor fi unele care vor reuși să supraviețuiască și să se reinventeze, așa cum apărea business-uri noi. Perioada asta este și o perioada bună de reflecție pentru noi ca antreprenori să înțelegem ce e cu adevărat valoros și să învățăm mai abrupt și despre ce înseamnă riscuri în business.
- Cooperarea și umanitatea sunt aici și tot aici vor rămâne. Exemplele de suport, de ajutor și colaborare sunt peste tot în jurul nostru, mai vizibile că oricând, ceea ce înseamnă că am învățat ceva în ultimii ani și nu mai suntem așa ”sălbatici” ca la începuturile democrației noastre.
Ca să terminăm într-o notă optimistă, unul din efectele acestei pandemii este că planeta noastră a putut să mai ia o gură de aer și să respire puțin ușurată. Nu avem cum să punem pe pauză totul acum, pentru că nu suntem pregătiți pentru asta, însă poate că la fel cum și tehnologia ne-a intrat mai puternic în casă, putem spera că mai multă lume se va gândi la cum avem grijă de noi, având grijă și de planeta noastră.
