În mai puțin de zece ani, antreprenoriatul social a evoluat de la meșteșugărit la modele scalabile, observă Alina Kasprovschi. Dacă primele inițiative de acest tip lucrau cu persoane defavorizate și erau proiecte mici, astăzi ele au evoluat considerabil.
Pe Startarium discutăm adesea despre provocările antreprenoriatului: de la cele specifice începuturilor și rafinării ideii, la cele aduse de etapa de scalare. Există dificultăți specifice fiecărui stadiu, pe care le regăsim indiferent de industria în care activează, de exemplu.
Cu toate acestea, există o serie de provocări sau dificultăți particulare care apar în cazul antreprenoriatului social. Iar pentru că antreprenoriatul social este încă într-un stadiu incipient în România, sunt în general mai rar aduse în discuție. De aceea, am pregătit o serie de materiale dedicate acestui subiect.
Cum a evoluat antreprenoriatul social în România
În 2011, NESsT deschidea piața de întreprinderi sociale din România, lucrând cu organizații care angajau persoane în situații vulnerabile. Primele întreprinderi sociale funcționau mai degrabă ca unități protejate, iar produsele erau de cele mai multe ori din zona alimentară sau de mici ateliere de producție. Pentru oamenii din domeniul ONG din România, obișnuiți să lucreze la acel moment birocratic, cu planuri pe termen lung, flexibilitatea antreprenorială a fost cu adevărat o schimbare de paradigmă. Eforturile NESsT din perioada respectivă au învățat ONG-urile să vorbească afacereza și să înceapă să gândească în termeni de profit și pierdere.
În 2019, organizații precum Ashoka propun antreprenoriatul social nu atât ca pe o simplă activitate aducătoare de venituri, ci mai degrabă ca o schimbare sistemică a unei probleme sociale, de oriunde ar veni ea - din ONG, sau administrație publică, sau de la un freelancer.
În mai puțin de zece ani, antreprenoriatul social a evoluat de la meșteșugărit la modele scalabile. Încă un domeniu în care România a ars etape și a crescut spectaculos - în gândire, și în rezultate.
De fapt, antreprenoriatul social reflectă, în mic, evoluția întregului domeniu ONG din România, în ceea ce privește mindsetul antreprenorial. ”Noul ONGist” are mai puține planuri fixe pe termen lung și e mai deschis la inovație, risc, testare, pivotare, decât era în 2011. Și asta a și făcut domeniul să obțină rezultate spectaculoase în ultimii ani.
Antreprenoriatul social în România - mituri și provocări
Unul din cele mai mari mituri, în antreprenoriat social în România, dar în general în România, este ”la noi nu se poate”. Ba se poate. Se poate să ai organizații care își instruiesc profesional beneficiarii și în același timp obțin venituri importante din afacerile lor alimentare și de ospitalitate, cum este organizația Concordia. Se poate să ai, în doar câteva luni de la schimbarea legislativă, prima cooperativă de prosumatori de energie (adică acei mici producători de energie regenerabilă care produc peste nevoile lor și trimit energie în rețeaua considerată un monopol până recent), cum este Cooperativa Verde. Se poate să construiești, în locul statului, primul spital din România ultimilor 30 de ani, așa cum face Asociația Dăruiește Viață.
Doar că toate lucrurile astea, pentru că sunt făcute înaintea timpului lor, și mai rapid decât ritmul de creștere al întregii societăți, se construiesc cu mari costuri personale ale celor care le fac să se întâmple. Dincolo de provocările legislative, de sistem, de resurse, oamenii sunt o resursă nu tocmai regenerabilă. Și, curând, va trebui să ne uităm serios la sustenabilitatea inițiativelor sociale relevante din România, dacă oamenii care le-au creat își pierd energia, sănătatea, motivația să tragă înainte nu doar o organizație, ci întregul ecosistem.
Cum arată un business social de succes
M-aș uita la un business social ca la orice alt business. Pleacă acest business de la o nevoie a pieței (în cazul de față, de la o nevoie socială), și nu de la nevoia creatorului său? Produce cu adevărat valoare? Are oamenii de care are nevoie, pentru a-și pune ambițiile în practică? Are mecanisme de guvernanță de calitate? Are curaj să inoveze, să se transforme, să scaleze?
Ce îi motivează pe oameni să înceapă un business social
Cred că oamenii care încep un business social caută sensul muncii lor și oportunitatea construcției de la zero. Și asta îi ține să continue, atunci când sistemul pare că li se împotrivește.
Există o parte bună, foarte importantă, a faptului că România e o țară unde întâlnești probleme peste tot. Partea bună e că oferă un teren extraordinar de fertil pentru changemakeri, pentru exploratori și inovatori, să caute soluții cu puține resurse. O societate nouă e în formare, și noi avem privilegiul și oportunitatea să contribuim la nașterea ei. Sigur, asta vine la pachet cu frustrare, resurse foarte limitate, un sistem nefuncțional, un consum mare de energie personală.
Recomandări pentru cei care vor să înceapă un astfel de proiect
I-aș recomanda unui antreprenor social să își înțeleagă în primul rând de ce-ul lui personal. Dacă știe ce îl mână în luptă, piedicile de pe parcurs vor părea mai mici. Și apoi să aibă curaj să exploreze - să nu își lege valoarea personală de succesul sau insuccesul business-ului lor, așa cum și l-au imaginat la început.
Și, pe drumul lor, să nu uite de Regula nr. 6: Don't take yourself too damn seriously.
Credit foto: Alex Gâlmeanu, Johanna Rannula
Descoperă întreaga serie de materiale #AntreprenoriatSocial
Antreprenorii sociali sau inițiatorii de proiecte cu misiune socială și comercială își împărtășesc experiențele din domenii și comunități diferite, alături de sfaturi pentru cei care își doresc să facă primii pași într-o direcție similară.
Interviuri cu antreprenori sociali: Alături de Voi, Atelierul de Pânză, MamaPan & more
