Ce opțiuni juridice ai dacă începi un proiect cu misiune socială

Cum alegi forma de organizare juridică sub care vei funcționa, dacă vrei să dezvolți un proiect cu misiune socială? Află din articolul de mai jos ce opțiuni există și ce criterii implică ele:

Pe Startarium discutăm adesea despre provocările antreprenoriatului: de la cele specifice începuturilor și rafinării ideii, la cele aduse de etapa de scalare. Există dificultăți specifice fiecărui stadiu, pe care le regăsim indiferent de industria în care activează, de exemplu.

Cu toate acestea, există o serie de provocări sau dificultăți particulare care apar în cazul antreprenoriatului social. Iar pentru că antreprenoriatul social este încă într-un stadiu incipient în România, sunt în general mai rar aduse în discuție. De aceea, am pregătit o serie de materiale dedicate acestui subiect.

Descoperă întreaga serie de materiale despre Antreprenoriatul social pe Startarium: Interviuri cu Alăturide Voi, Social Innovation Solutions, Ashoka România, Atelierul de Pânză, MamaPan & more


La fel ca orice antreprenor sau inițiator de proiecte cu misiune socială sau comercială, încă de la început trebuie să iei deciziile strategice și operaționale ”tradiționale”: cine sunt stakeholderii (piața), care e produsul sau serviciul, care e avantajul competitiv, modelul de monetizare și așa mai departe. Acesta este și momentul în care alegi forma de organizare juridică sub care vei funcționa - adică din ce ”formă” vei livra produsul/serviciul și misiunea socială căreia îi corespunde. Pentru că antreprenoriatul social funcționează într-o paradigmă diferită, se pornește de la misiunea socială asumată, cu un focus pronunțat asupra responsabilității și unul secundar în ceea ce privește profitul. Care sunt însă diferențele dintre cele două tipuri de antreprenoriat când vine vorba de organizarea juridică?

În acest moment, în România nu există o formă de organizare specifică pentru proiectele antreprenoriale cu misiune socială. Practic, la nivelul formelor de organizare au aceleași opțiuni ca sectorul non-guvernamental sau sectorul privat: ONG (asociaţie, fundaţie sau federaţie) sau societate comercială, cu un posibil statut suplimentar (în anumite cazuri), în forma întreprinderilor sociale sau a celor de inserție.

I. Forme juridice de organizare

Există mai multe tipuri de structuri posibile de organizare, astfel trebuie să faci o alegere pentru ceea ce crezi că se potrivește cel mai bine ideii tale. În plus, un aspect care necesită atenție este costul de înfiinţare, care diferă de la o structură la alta. 

1. Societatea comercială (S.C.) reprezintă o asociație de oameni de afaceri alcătuită baza unor investiții de capital, urmărindu-se obținerea unor beneficii comune. Contribuția fiecăruia este atât sub formă de capital, cât și de muncă, iar obligațiile trebuie asumate nelimitat de către toți asociații. O societate poate avea unul sau mai mulți fondatori/asociați/administratori. 

  • Avantaje: costurile mai mici de înființare (capital minim de 200 lei, plus taxe de înregistrare la Registrul Comerțului care pleacă de la 122 lei pentru firmele cu asociat unic), timpul de înregistrare mai scurt și structură de conducere simplificată față de ONG sau cooperativă și deci mai multă operativitate. În plus, poate aduce o motivație superioară a antreprenorilor sociali. 
  • Dezavantaje: lipsa accesului la granturile și facilitățile fiscale de care poate dispune un ONG, de exemplu. 

2. Organizația non-guvernamentală (ONG) este o structură juridică de natură privată, care poate avea 3 forme: asociaţie, fundaţie sau federaţie. 

Asociaţia - OUG 126/2000 prezintă asociaţiile ca fiind organizaţii formate din cel puţin trei persoane, care contribuie cu diferite resurse materiale sau intelectuale, pentru realizarea unor activităţi de interes general, dar şi al unor activităţi desfăşurate în interes personal, nepatrimonial, al membrilor lor. Pentru a înfiinţa o asociaţie este nevoie de un patrimoniu în valoare de cel puţin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociaţiei, acesta putând fi alcătuit din aportul în bani al asociaţilor. Suma trebuie depusă la o bancă printr-un depozit bancar.

Fundaţia - Este o organizaţie mai închisă decât este o asociaţie. Scopul unei fundaţii trebuie să fie altruist, bine determinat şi să fie de interes general sau comunitar. Un dezavantaj al acestei forme de asociere este că pentru a înfiinţa o fundaţie ai nevoie de un patrimoniu destul de mare, pentru susţinerea scopului pentru care a fost constituită fundaţia. Acesta trebuie să fie în valoare totală de cel puţin 100 de ori salariul minim brut pe economie (2.080 lei – de la 1 ianuarie 2019), la data constituirii fundaţiei. 

Federaţia - Este formată la rândul ei din alte persoane juridice. În cazul federaţiei, aceasta trebuie să fie formată din cel puţin 2 asociaţii sau fundaţii, păstrându-şi fiecare personalitatea juridică. 

  • Avantajele: mecanismele fiscale și nefiscale de sprijin a acestui tip de organizații. Principala facilitate fiscală pentru ONG-urile care desfăşoară activităţi economice este scutirea de la plata impozitului pe profit pentru veniturile din activităţi economice realizate până la nivelul a 15.000 euro într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit. Pot primi donații și accesa fonduri europene în domeniu.
  • Dezavantaje: procedurile mai laborioase de înființare.

3. Cooperativa - o asociaţie autonomă de persoane fizice şi/sau juridice, după caz, constituită pe baza consimţământului liber exprimat de acestea, în scopul promovării intereselor economice, sociale şi culturale ale membrilor cooperatori, fiind deţinută în comun şi controlată democratic de către membrii săi, în conformitate cu principiile cooperatiste.

Cerinţele legale minime pentru înfiinţarea unei societăţi cooperatiste sunt: 

● numărul minim de membri cooperatori ai unei societăţi cooperative se stabileşte prin statut, dar nu este mai mic de 5;

● un membru cooperator poate deţine părţi sociale în limita şi în condiţiile prevăzute de actul constitutiv, fără a putea depăşi 20% din capitalul social; 

● capitalul social al societăţii cooperative este de cel puțin 500 de lei și se divide în părţi sociale egale.

  • Avantaje: statutul de membru voluntar şi deschis; controlul democratic al membrilor; participarea economică a membrilor; autonomie şi independentă; cooperarea cooperativelor; grijă faţă de comunitate.
  • Dezavantaje: operativitatea mai scăzută în luarea deciziilor, din cauza principiului un membru/un vot; orice majorare/reducere de capital social trebuie aprobată de Adunarea Generală, depusă la Registrul Comerțului și publicată în Monitorul Oficial, altfel nu poate fi executată; legea nu prevede facilități fiscale pentru acest tip de asociere. 

4. Alte forme - În plus față de formele de organizare menționate, mai există unele mai puțin uzuale în România. De pildă, societatea mutuală: o asociaţie autonomă de persoane (entităţi juridice sau persoane fizice) unite în mod voluntar pentru scopul principal de a satisface nevoile lor comune de asigurare, îngrijire și sănătate, care au activităţi supuse competiţiei. Aceasta operează în conformitate cu principiul solidarităţii între membri, care participă la conducerea afacerii. De asemenea, mai trebuie menționată franciza socială, asemănătoare cu franciza comercială, diferența de bază fiind că scopurile nu sunt pur financiare (generarea de profit), ci şi sociale (şi/sau de mediu).

II. Statutul de întreprindere socială/de inserție

La nivelul UE, există câteva țări care au reglementat prin legi speciale economia socială, iar România este una dintre ele. Prin definiția dată de lege, economia socială reprezintă ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.

Întreprinderea socială este o persoană juridică de drept privat care dovedește că respectă, conform actelor legale de înfiinţare şi organizare, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale prevăzute în lege.

Statutul de întreprindere socială se recunoaște prin dobândirea unui atestat de întreprindere socială. Acesta poate fi solicitat dacă actele de înființare și funcționare conțin prevederi prin care se demonstrează faptul că: activitatea desfășurată are scop social, respectă principiile economiei sociale, așa cum sunt ele definite în lege și respectă următoarele criterii:

○ acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii;

○ alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social și rezervei statutare;

○ se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;

○ aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.

De asemenea, poți solicita statutul de întreprindere socială de inserție, certificat prin acordarea mărcii sociale. Aceasta este un certificat care atestă statutul de întreprindere socială de inserţie, precum şi elementul specific de identitate vizuală, care se aplică în mod obligatoriu asupra produselor realizate sau a lucrărilor executate ori a documentelor care demonstrează prestarea unui serviciu. Certificatul se acordă pe o perioadă de 3 ani și nu se percep taxe.

Marca socială este forma de certificare a întreprinderilor sociale de inserţie în scopul recunoaşterii contribuţiei directe a acestora la realizarea interesului general şi/sau la îmbunătăţirea situaţiei grupului vulnerabil.

Întreprinderea socială de inserție este întreprinderea socială care:

a) are permanent, cel puțin 30% din personalul angajat aparținând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajați să reprezinte 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaților;

b) are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor și șomajului prin inserția socio-profesională a persoanelor defavorizate.

Categoriile de grupuri vulnerabile, conform prevederilor Legii nr. 219/2015, sunt:

● Persoane aflate în sistemul de protecție a copilului sau care provin din acest sistem

● Persoane din familiile beneficiare de ajutor social

● Persoane care fac parte din familii beneficiare de alocaţie pentru susţinerea familiei

● Persoane solicitante de azil sau beneficiare ale protecției internaționale

● Persoanele fără adăpost

● Persoanele aflate în situație de risc de a-și pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai

Cine poate fi întreprindere socială (Î.S.) și întreprindere socială de inserție (Î.S.I.) 

Categorii de persoane juridice de drept privat care pot fi Î.S. și Î.S.I.: Societățile cooperative de gradul I, Cooperativele de credit, Asociații și fundații, Casele de ajutor reciproc ale salariaților sau ale pensionarilor, Federații, Uniunile persoanelor juridice, alte categorii de persoane juridice de drept privat.

Indiferent de forma de organizare aleasă, poți solicita statutul de întreprindere socială, definit prin lege, ceea ce îți va aduce implicit o serie de avantaje fiscale, dar și obligații suplimentare. 

  • Avantaje: Mecanismele de sprijin cu caracter fiscal pentru întreprinderile sociale diferă în funcție de forma de organizare. Scutirea de plată a impozitului aferent profitului reinvestit se aplică tuturor formelor de organizare specifice economiei sociale. De asemenea, se aplică scutirea de plată pentru diferite impozite şi taxe - ex: taxele de autorizare (la înfiinţare şi reautorizare) pentru oricare dintre formele de organizare specifice economiei sociale, autorizate ca unităţi protejate; impozitul pe clădiri sau teren utilizate în scopuri sociale de către asociaţii şi fundaţii, pe baza hotărârii consiliilor locale; scutire de TVA pentru operaţiunile şi produsele proprii, pentru şi de la domiciliul persoanelor cu dizabilităţi, care lucrează la domiciliu în cazul unităţilor protejate. Nu în ultimul rând, întreprinderile sociale pot solicita sprijinul pentru consolidarea economiei sociale acordat prin Programul Operațional Capital Uman (POCU) - Axa prioritară 4: Incluziunea socială și combaterea sărăciei, Prioritatea de investiții 9v: Promovarea antreprenoriatului social și a integrării vocaționale în întreprinderile sociale și economia socială și solidară pentru a facilita accesul la ocuparea forței de muncă. Mecanismele de sprijin cu caracter nonfiscal se pot concretiza în următoarele forme: susţinerea financiară din fonduri proprii de către autoritatea locală sau acces la utilizarea de spaţii pentru activităţi sociale acordate asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi celorlalte forme de economie socială, dacă sunt autorizate ca unităţi protejate; b) asigurarea de sprijin logistic pentru implementarea de proiecte finanţate din fonduri gestionate prin administraţia centrală şi locală; c) beneficii cu privire la achiziţiile publice etc.
  • Dezavantaje: procedura laborioasă de înființare, ce necesită acte greu de eliberat sau chiar inexistente la nivelul grupurilor vulnerabile, și obligațiile legale suplimentare ale întreprinderii sociale/de inserție (care includ, printre altele, comunicarea rapoartelor de activitate către agenția de ocupare, Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale)

III. Riscurile unei afaceri sociale

Într-o afacere socială, profitul cade pe loc secund și va fi în mare parte reinvestit, însă doar obținerea unui câștig permite dezvoltarea afacerii și atingerea misiunii sociale, așa că el nu trebuie neglijat. Din acest motiv, managementul unei structuri de economie socială este mai greu de realizat decât managementul unei întreprinderi economice clasice, iar procesul decizional poate fi mai dificil. De ce? Pe lângă marketingul clasic, mai trebuie să ai în vedere marketingul social, care să încurajeze schimbarea mentalității, atitudinii și comportamentului consumatorilor. 

O altă provocare vine din multitudinea tipurilor de personal, ce poate include, pe lângă personal contractual, voluntari sau personal contractual cu nevoi speciale (cum ar fi, spre exemplu, persoane cu dizabilităţi). De asemenea, trebuie gestionate și surse de finanţare diferite: comercializarea de bunuri şi servicii, donaţii în bani, granturi, colecte publice, evenimente caritabile și așa mai departe. 

Newsletter-ul Startarium. Citește sinteza lunară direct pe e-mail