Din 2016, noi, la Startarium, lucrăm cu antreprenori pe care îi susţinem în drumul lor de a creşte afaceri sănătoase, indiferent de dimensiunea lor. Unul dintre lucrurile pe care le-am învăţat despre ei în tot acest timp este că nu se tem să ţină în echilibru tot felul de „pălării” şi roluri în compania lor.
Dar lista lucrurilor pe care le admirăm şi le putem învăţa cu toţii de la ei, indiferent de profesia aleasă, este mult mai consistentă. Şi o să o împărtăşim cu voi în acest material.
Antreprenorii reuşesc să facă mult cu puţin, navighează cu mult curaj între incertitudine, frustrare, entuziasm şi modificări bruşte de legislaţie fiscală. Şi toate astea fără să îşi piardă (prea des) din concentrare. Chiar dacă nu există „reţete magice” prin care fac aceste lucruri, există câteva lucruri pe care le au în comun şi care îi inspiră şi pe cei din jurul lor să facă lucrurile mai bine.
Curiozitatea – există multe afaceri care au pornit de la un simplu exerciţiu de imaginaţie de tipul „Cum ar fi dacă ...?”. Iar ca ideea să fie validată şi să poată deveni o afacere, această întrebare e urmată de multe de ce-uri: de ce oamenii se comportă într-un anumit fel, de ce fac alegerile pe care le fac, de ce le-ar folosi produsul. Deşi pare doar un proces structurat de explorare, ceea ce îl ”alimentează” e curiozitatea autentică de a înţelege cum funcţionează lumea din jur. Iar curiozitatea e importantă pentru că te ajută (chiar dacă indirect) să iei decizii mai bune, în cunoştinţă de cauză.
Perseverenţa – sau, altfel spus, încăpăţânarea. Lucrurile ies foarte rar din prima încercare: de obicei, procesul de a pune pe picioare o afacere (sau pur şi simplu un proiect personal) este foarte departe de a fi unul liniar, ci mai degrabă sinuos. Cu multe întoarceri la punctul 0, creşteri spectaculoase şi, uneori, căderi la fel de spectaculoase. Iar acest lucru poate să fie demoralizant, obositor şi să îi facă pe oameni să renunţe la primul obstacol. În practică, obstacolele (de orice fel ar fi ele) sunt bune ocazii să înveţi, să îţi exersezi capacitatea de rezolvare de probleme şi să fii creativ în felul în care îţi foloseşti resursele. Da, oricât de clişeic sună fraza „orice criză este de fapt o oportunitate”, în cele mai multe cazuri chiar aşa stau şi lucrurile.
Renunţarea sănătoasă – Chiar dacă sună paradoxal (mai ales după fraza anterioară), renunţarea poate să fie decizia sănătoasă la un moment dat. Doar că renunţarea are şi ea nişte nuanţe de care să ţii cont. Poţi să ajungi la concluzia că e corect să renunţi la o soluţie care nu are efectul anticipat, de exemplu, dar să nu renunţi la obiectivul tău principal (adică acela de a găsi soluţia corectă pentru o problemă pe care ai identificat-o).
Capacitatea de a acţiona în momente de criză – Pentru mulţi dintre noi, reacţia iniţială la o situaţie de criză este „îngheţarea” sau blocajul. Felul în care oamenii ajung însă să gestioneze criza depinde însă de cât de repede ies din blocaj şi acţionează (chiar dacă făcând paşi foarte mici). Ca dovadă, o frază pe care am auzit-o foarte des în 2020 a fost „Orice decizie e mai bună decât nicio decizie”.
Asumarea deciziilor cu urmări importante pe termen mediu şi lung, mai degrabă decât pe termen scurt – Uneori, o decizie care pare incomodă pe termen scurt poate de fapt să fie benefică pe termen mediu şi lung. Doar că acest lucru presupune şi un anumit grad de toleranţă la disconfort. De exemplu, pentru un antreprenor poate fi greu ca la început să facă şi vânzări, să şi dezvolte produsul şi să ţină legătura cu clienţii. Doar că resursele sale sunt atât de limitate iniţial încât pe termen scurt este o decizie bună, care îi va permite apoi să angajeze oameni sau să lucreze cu specialişti externi. Capacitatea de a gândi în perspectivă vine la pachet şi cu alegerile calculate – şi un exerciţiu foarte util de autocunoaştere, în esenţă, când evaluezi conştient care sunt lucrurile la care eşti dispus să renunţi şi care nu sunt negociabile.
Evident, lista poate continua. Ce e important însă de reţinut – şi e un lucru care poate să sune contraintuitiv – este că o bună parte din lucrurile de mai sus ţin de aşa numitele „soft skills”, nu neapărat de competenţele tehnice (care sunt cu siguranţă şi ele importante în multe iniţiative antreprenoriale).
Iar vestea şi mai bună este că le putem cultiva în noi înşine şi, pe termen lung, în relaţiile noastre (fie ele profesionale sau personale), pentru ca ele să fie mai autentice, mai sănătoase şi mai bine construite.
Material publicat inițial pe adevărul.ro.
