Băcănia Veche oferă produse artizanale românești. Marius Todosiei, fondatorul său, ne-a povestit în interviul de mai jos despre pasiunea lui pentru mâncarea făcută cu suflet și cum a ajuns să dezvolte un business în acest domeniu.
Cum a apărut dorința de a deveni antreprenor
Nu știu dacă e ceva ce apare, eu cred că e ceva cu care te naști. Nu aș putea spune că aveam de tânăr ”sămânța” asta de cum să faci lucrurile să meargă prin propria ta voință, dar cred că tot timpul am avut o dorință de a face eu lucrurile, de a desena eu contextul în care se derulează ceva.
Mi-a plăcut foarte mult să fac asta și până să pun ”Băcănia Veche” pe picioare, eu am bușit două proiecte. Am dat de gard cu un soi de agenție de BTL - PR, apoi cu o revistă, fără să le bușesc în adevăratul sens al cuvântului pentru că le-am făcut să meargă, dar la un moment dat am simțit nevoia să ies din contextul respectiv.
Ce înseamnă să fii antreprenor
Zilele mele nu seamană, dar există o caracteristică comună pentru toate. Mă trezesc foarte de dimineață, inclusiv în weekend, adică un 6:25, și sunt prins toată ziua, nu am niciun moment de respiro, pentru că simt că nu aș ști ce să fac cu timpul dacă nu aș avea nimic de făcut. Sunt un om activ și cred că asta m-a ajutat foarte mult. Job-ul ăsta pe care îl fac eu este fabulos, este grozav.
Povestea din spatele ”Băcănia Veche”
Mie mi-a plăcut întotdeauna să gătesc, am trăit într-o casă în care era preotul satului și una dintre profesoarele satului, așa că tot timpul era mare trafic pe acolo. Mâncarea e foarte importantă și tot timpul se gătea la noi în casă. În cazul Băcăniei, a fost contextul în care în 2008 ni s-a născut primul copil și eram, inevitabil, în contact cu tot felul de furnizori pentru casă.
Începuturile afacerii
Când m-am hotărât în 2009 că îmi dau demisia de la Jurnalul și mă apuc de proiectul ăsta, nu știam absolut nimic despre cum urmează să fie. Asta cred că e cea mai mare prostie pe care am putut să o fac, să nu îmi fi făcut un plan de dinainte, un plan cât de cât pus pe hârtie, dar îi știam pe toți oamenii ăștia și mi-am dat seama că un restaurant nu merge, deși îmi doream, eram mult prea fraged pentru asta, ar fi fost un proiect bușit sigur.
Mi-am dat seama că marele meu talent este să găsesc producători buni și să îi adun la un loc. Și mai știam ceva: să spun poveștile lor, foarte bine. Deci asta am făcut, așa a apărut Băcănia. Cumva, după, lucrurile au venit de la sine și oamenii ajungeau să afle că există un loc în care se întâmplă asta și asta.
Importanța planului de afaceri
E greșit să nu ai un business plan. Pentru că nu știi niciodată ce ai de făcut dacă lucrezi fără un plan. Nu știu de ce am început așa pentru că eu lucram, aveam bugetele anuale, totul era bine organizat. Pentru mine, nu mi le-am mai făcut pentru că simțeam că era o chestie de efervescență și eram îndrăgostit de proiect, nu mai puteam de dragul lui, mă sculam cu noaptea în cap să vin să lucrez într-un șantier, dar a durat 9 luni.
În 9 luni, să faci așa un spațiu de 40 de metri pătrați, este enrom. Asta a fost tocmai pentru că nu am avut un plan. Am cheltuit în total 25.000 de euro, dintre care am socotit după că 5.000 au fost pierderi din lipsa planului. Am luat decizii proaste pentru că în fiecare zi trebuia să aleg câte ceva și neștiind exact cum trebuie să fie, nu puteam decât să fac niște presupuneri. Cine pleacă la drum fără un plan, se expune unor riscuri enorme.
Cele mai mari provocări intâmpinate
Cea mai mare provocare pentru mine a fost să ies în fiecare zi din zona de confort pentru că dădeam de lucruri pe care nu le-am mai întâlnit și pe care trebuia să le rezolv eu. Dacă ești mic și la început, nu ai ceea ce în marile companii se numește ”departamentul de resort”.
Planurile de viitor
Am niște planuri groaznic de mari, inclusiv apropiații mei râd de mine, pentru că îmi doresc să îmi fac o fermă, îmi doresc niște proiecte pe nișe foarte, foarte mici, dar în care dacă am intra, cu siguranță am putea să facem lucrurile bine de tot. Ferma este cel mai important lucru pe care vreau să îl fac, cumva integrând nevoile mele actuale de ingrediente, cu niște nevoi de entertainment pentru familii și cu un teren pe care încă nu l-am găsit.
Recomandări pentru antreprenorii aflați la început de drum
Primul sfat: să își facă un plan! Pentru că e foarte greu să lucrezi fără un plan, ești pe jumătate orb și olog în același timp. Nu știi de unde să o iei, e complicat. Mai e un sfat pe care l-am mai dat unor oameni care nu sunt neapărat în domeniul ăsta legat de mâncare: e acela de a se pune în pielea și în papucii clientului. E un lucru pe care eu l-am făcut, mai ales acum după ce am redeschis și am redecorat tot.
Am ieșit într-o zi în stradă, am uitat că e prăvălia mea și am intrat ca un client, încercând să reproduc experiența pe care o are acesta aici. În continuare sun neașteptat pe fix să văd care este experiența telefonică a clienților când sună la Băcănie, pentru că abia atunci îți dai seama cât de bine sau de rău faci tu lucrurile pe partea cealaltă, pe partea ta. E valabil pentru toate industriile, trebuie să testezi cumva, chiar dacă e ipotetic.
