Interviu cu Felix Pătrășcanu, co-fondator Fan Courier

Fondată în 1999, Fan Courier este în prezent cea mai mare companie de servicii de curierat din țară. Află cum a început afacerea chiar de la co-fondatorul său, Felix Pătrășcanu.

Dorința de a fi antreprenor

Am spus ”da” fără să mă gândesc prea mult pentru că nu știam ce mă așteaptă foarte tare. Trebuie să vă spun că am ajuns în curierat pur și simplu întâmplător pentru o perioada de 3-4 luni, eu urma să îmi dau licența la Facultatea de Drept și să îmi caut un post în magistratură.

Am zis că pentru o perioadă scurtă (nevoia banilor era foarte apăsătoare, eram căsătorit) o să mă angajez pentru câteva luni la o firmă, prima firmă românească de curierat Cargus, care există și în ziua de astăzi. Și în 94 m-am dus să mă angajez pentru o scurtă perioadă și iată-mă în 2016, rămas în curierat.

Piața de curierat la începuturi

În România și în perioada respectivă a anilor 90 au avut loc niște schimbări radicale ale piețelor de curierat. Piața de curierat nu era foarte bine cunoscută, piața nu înțelegea ce înseamnă curierat. Dar în 97 au apărut primele firme de companie mobilă: Conex și Mobil Rom, dacă îmi aduc bine aminte.

Atunci a fost o explozie, mai precis în anul 97-98 când companiile astea au pătruns în România, au avut nevoie de curierat și atunci au început să crească foarte mult volumele, am realizat potențialul.

Mult spus ”realizat” pentru mine la vremea respectivă, dar am simțit că e nevoie în piață de o nouă firmă și astfel în 98, când cei 2 asociați ai mei, Adrian și Nicolae, mi-au propus lucrul ăsta, am spus ”da” fără să mă gândesc.

Ce înseamnă să fii antreprenor

Îmi dau seama în momentul de față că antreprenoriatul este despre libertate. Este despre libertatea de a te modela pe tine, de a face business corect și de a schimba oamenii în jurul tău, de a-ți găsi echipe.

E vorba despre echipe, în primul rând. E un business foarte stufos, cu mulți oameni și atunci trebuie să le vorbești pe limba lor de foarte multe ori, să așezi toate piesele astea în marele puzzle care se cheamă companie. Asta este foarte important, nu e neapărat să știi tu IT, să știi tu management, să știi tu logistică și așa mai departe.

E nevoie să te înconjori de oameni foarte buni pe care să îi coordonezi și să vezi că pentru a-ți crea business-ul și pentru business, în general, trebuie să pui toate piesele de puzzle, cum spuneam anterior. Asta trebuie s-o faci la un moment dat detașându-te de foarte multe lucruri care ți se păreau importante.

Cele mai mari provocări întampinate

Lupta cu tine însuți, pentru că vedeam antreprenorul în prima fază ca un fel de vechil pe moșie care urla la angajați, iar eu am fost în situația respectivă pentru că nu cunoșteam. Am zis ”sunt șef”, trebuie să mă impun, ideile mele sunt cele mai bune, eu sunt cel mai deștept, cel mai frumos. Astfel am făcut eu management și antreprenoriat în primii ani.

Până la urmă, nu a ținut de mine, ci mi s-au întâmplat lucruri. Din antreprenoriat nu trebuie să scoți niciodată din ecuație norocul. Numai că e o problemă mare aici cu norocul, am citit un porverb care se potrivește de minune aici: ”Norocul îți bate în geam ca să-ți spună că pleacă mai departe”.

Dacă nu îi deschizi cumva, ai terminat-o. Am avut noroc în toată chestia asta pentru că la un moment dat eu trebuia să fiu vioara întâi, eu eram vioara întâi și îmi formasem un imperiu de 8 butoane. Pe la mine trebuia să treacă totul, inclusiv femeia de serviciu trebuia să mă întrebe câtă soluție trebuie să pună în găleata cu care spăla pe jos.

Curierii mă sunau pe mine, oamenii din teritoriu mă sunau pe mine, toata lumea mă suna pe mine, până la un moment dat când lucrurile au început să evolueze și am cedat. Am cedat psihic, efectiv. Și într-o seară, trebuia să ajung în Drumul Taberei și m-am trezit în Sălăjan noaptea pe la 11, nu știam ce caut acolo.

Depășirea momentelor dificile

Nu-mi aduc aminte să fi fost atât de perseverent. Vârsta, familia, faptul că știam ceva foarte clar. Știam de mic foarte clar că trebuie să îmi pun un label, pe mine să scrie ceva, pentru că trebuia să livrez ceva acestei societăți.

Cum s-a schimbat ecosistemul antreprenorial

Suntem încă o piață emergentă, foarte emergentă, cel puțin în industria mea, unde e loc să vii cu lucruri nu foarte complicate, nu cu foarte mari strategii, ci să îți faci treaba bine și să ocupi o poziție foarte bună în piață. Încă nu am ajuns ca țările foarte dezvoltate, spre exemplu Germania. De foarte multe ori eu mi-am pus întrebarea ”Ce ar fi fost dacă aș fi deschis această companie în Germania, Franța, UK, Statele Unite?”.

Mi-am dat seama că aș fi ajuns (poate o duceam destul de bine, mulțumitor) un subcontractor al marilor companii de curierat, monștrii în domeniu, cu vreo 100 de angajați și câteva camioane. Cam atât îmi putea oferi mie piața, care e foarte stransă, să ne înțelegem. Și în România, dacă ai o idee, gândeste-te că mai sunt încă 3, 4, 5, 10 oameni care se gândesc la acea idee. Idei avem cu toții, dar antreprenoriatul este și despre punerea lor în practică. E o execuție, e foarte importantă execuția, pentru că s-au văzut foarte multe idei plecând din bloc-start-uri în aceeași perioadă, iar unele au reușit, altele nu. Felul meu de a face business nu o să se potrivească niciodată cu al altuia care îl deschide în ziua de astăzi. Lucrurile s-au schimbat dramatic, e loc pe piața românească, sunt foarte multe oportunități, numai că trebuie să le vezi și trebuie ca în primii ani în care ți-ai deschis o companie să stai efectiv doar cu gândul la ea.

De ce e bine să încerci când încă ești tânăr? Sunt niște lucruri foarte importante de care trebuie să ții seama: stai cu părinții, nu plătești chirie. Nu ești bolnav, nu te-au ajuns bolile care te ajung la vârsta de peste 50 de ani și așa mai departe. Nu ai credite la bancă. Ai nebunia aia și inocența de care ai nevoie într-un business. E adevărat, ținute în niște limite, dar ai nevoie de ele pentru că dacă ești un om foarte calculat, s-ar putea să nu deschizi nimic, gândindu-te că nu o sa îți iasă nimic, că există riscuri și așa mai departe.

Mai mult, în momentul de față, ai o mulțime de informații. Produsul tău, serviciul tău, poți să-l vinzi oricând în Hawaii, mâine, cu ajutorul internetului, al motoarelor de căutare, cu ajutorul e-commerce-ului, care a luat o amploare extraordinar de mare. Toate lucrurile astea duc la a-ți deschide un business pentru că ai foarte multă informație, ai foarte mult ajutor în clipa de față.

Am făcut o mulțime de greșeli. Primul meu pas în business a fost o greșeală. Eu am primit de la asociații mei (ei au venit cu banii, eu cu know how-ul) o sumă de bani, vreo 4.500 de euro în valoarea de azi.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă duc să îmi cumpăr un apartament, un sediu al firmei. La ce mi-o fi trebuit mie sediul ăla al firmei n-o să înțeleg niciodată, când eu aveam nevoie de mașini, aveam nevoie de investiție în oameni de vânzări, cu totul și cu totul alte lucruri.

Dar pentru că noi suntem o nație de proprietari, eu m-am dus repede să cumpăr un sediu al firmei, să nu stau cu chirie. Nu mai e aceeași situație, o greșeală te poate costa, dar trebuie să existe o școală a eșecului. Până la urmă, e foarte important după greșeală ce faci. O dată, să nu mai repeți greșeala și în al doilea rând să spui „da, când să greșești?”.

Depășirea fricii de eșec

Nu numai eu, împreună cu ceilalți asociați ai mei, am luat decizii și am scos produse noi pe piață de care nu s-au atins clienții, efectiv, noi gândindu-ne la momentul respectiv că o să rupem gura târgului. Nu e adevărat. Facem în continuare greșeli..e adevărat, e mai complicat pentru mine să fac greșeli capitale, dar până la urmă avem o experiență, avem aici aproape 5000 de angajați, iar o decizie greșită s-ar putea să impacteze foarte multă populație, avem foarte mare grijă.

Recomandări pentru antreprenorii la început de drum

Admir foarte tare tinerii când sunt curioși și care îți pun 1000 și una de întrebări, pot deveni enervanți. Nu asta contează, dar admir foarte tare curiozitatea. Curiozitatea până la exasperare înseamnă a primi foarte multă informație, iar informația respectivă îți și rămâne când tu întrebi și ești interesat de un lucru. Deci curiozitatea, în primul rând, și munca.

Încă o dată, nimic pe lumea asta la care vrei să ții, nu vine de la alții. Lucrul la care vrei să ții este un lucru la care ai muncit foarte mult. Există o perioadă în care s-ar putea să îți fie foarte greu, dar probabil că e direct proporțional cu bucuria pe care o simți la un capăt al drumului. De fapt nu e un capăt al drumului, că și eu mi-am zis la un moment dat că îți poți aduce business-ul așa pe niște culmi, să îl aduci în niște parametri foarte buni, după care tu să stai și business-ul tău să arunce cu lucruri mișto în tine.

Nu e deloc așa, e foarte greu să păstrezi locul 1 în piață, să-ți păstrezi poziția. Una e să faci business cu 10 persoane, să ai puțini angajați, alta e să faci cu 100, cu 1000, cu 5000. E foarte dificil, sunt o mulțime de alte provocări, plus că piața, economia mondială este foarte efervescentă și schimbările sunt de multe ori dramatice. Deci, munca foarte multă, curiozitatea și cam astea ar fi principalele.

Tinerii trebuie să înțeleagă un lucru, s-a făcut un studiu acum câțiva ani în care se spunea că în România, la mia de locuitori avem undeva la 20 de antreprenori față de media europeană care e undeva la 50 și ceva de antreprenori la mia de locuitori, ca să nu mai vorbim de Statele Unite, unde media era de peste 80 de antreprenori la mia de locuitori. E loc de business în România, mult de tot.

Newsletter

Newsletter-ul Startarium

Bilunar, în newsletterul Startarium găsești oportunități curatoriate și materiale utile antreprenorilor.

Abonează-mă