Înainte ca Thomas Edison să inventeze fonograful în 1877, singura metodă prin care oamenii puteau asimila muzica era să asiste la un concert live. Fonograful a fost primul aparat care a înregistrat și a redat muzica și a folosit cilindri speciali, un stilou de redare, o diafragmă și un claxon pentru a face acest lucru. Edison a introdus cilindrii preînregistrați câțiva ani mai târziu, în 1889, permițând astfel ca muzica să fie difuzată în cantități mari.
Introducerea înregistrărilor pe discuri plate la sfârșitul anilor 1890, care erau disponibile în mai multe dimensiuni - 5, 10 și 12 inch - a marcat începutul vinilului. La acea vreme se foloseau discuri plate din shellac, iar vinilul nu a fost introdus decât după cel de-al Doilea Război Mondial. Un disc de vinil de 12 inch putea conține aproximativ 20 de minute de muzică pe fiecare față, permițând înregistrarea unei cantități mult mai mari de muzică pe un singur disc. În afară de discurile în sine, tehnologia de redare a muzicii a progresat și ea. Muzica a putut fi distribuită mai simplu datorită platanelor cu curea și cu acționare directă, precum și a unor gadgeturi precum stilul mai modern.
…
