Înainte ca Thomas Edison să inventeze fonograful în 1877, singura metodă prin care oamenii puteau asimila muzica era să asiste la un concert live. Fonograful a fost primul aparat care a înregistrat și a redat muzica și a folosit cilindri speciali, un stilou de redare, o diafragmă și un claxon pentru a face acest lucru. Edison a introdus cilindrii preînregistrați câțiva ani mai târziu, în 1889, permițând astfel ca muzica să fie difuzată în cantități mari.
Introducerea înregistrărilor pe discuri plate la sfârșitul anilor 1890, care erau disponibile în mai multe dimensiuni - 5, 10 și 12 inch - a marcat începutul vinilului. La acea vreme se foloseau discuri plate din shellac, iar vinilul nu a fost introdus decât după cel de-al Doilea Război Mondial. Un disc de vinil de 12 inch putea conține aproximativ 20 de minute de muzică pe fiecare față, permițând înregistrarea unei cantități mult mai mari de muzică pe un singur disc. În afară de discurile în sine, tehnologia de redare a muzicii a progresat și ea. Muzica a putut fi distribuită mai simplu datorită platanelor cu curea și cu acționare directă, precum și a unor gadgeturi precum stilul mai modern.
Cartușul de bandă RCA a fost introdus pentru prima dată în 1958. RCA a fost primul suport care a folosit o bandă magnetică pentru a stoca volume semnificative de muzică pentru uz casnic și a fost un precursor al casetei. Acest lucru a însemnat că un gadget considerabil mai mic putea acum să stocheze până la 60 de minute de muzică. La scurt timp după aceea, au fost create benzile și dispozitivele cu 8 piste, care au permis redarea muzicii în automobile. Muzica era acum disponibilă nu numai acasă, ci și oriunde te puteau duce patru roți. Walkman, inventat de Sony în 1979, a dus mobilitatea muzicii la un nou nivel. Acest mic casetofon stereo portabil a transformat definitiv fața consumului de muzică: fanii muzicii puteau acum să-și ia sunetele cu ei pe oriunde mergeau.
Era CD-urilor
În anii 1980, muzica a început să fie înregistrată pe CD-uri compacte. CD-urile au apărut pe scena muzicală datorită capacității lor de a stoca și mai multă muzică și pentru că au deschis calea pentru CD-RW (CD-uri rescriptibile). Până la introducerea mp3-urilor și a muzicii codificate electronic, acestea au rămas în mare parte necontestat ca suport standard de stocare a muzicii. Această creștere avea să modifice în mod fundamental industria muzicală, așa cum era la acea vreme. Mp3-urile au permis partajarea ilegală a muzicii prin intermediul serviciilor de muzică peer-to-peer, precum Napster.
Servicii de streaming
Odată cu apariția Pandora, streamingul legal a luat cu adevărat avânt. Un serviciu care permitea audiofililor să asculte mii de melodii fără a cumpăra un album a fost greu de vândut. Cu toate acestea, acest lucru nu a împiedicat alte întreprinderi de streaming muzical să urmeze exemplul. Spotify este cel mai popular, dar există o mulțime de alte opțiuni, inclusiv iHeartRadio și iTunes Radio.
Aceste servicii au dominat industria muzicală, depășind în totalitate vânzările de muzică digitală. Deși este posibil ca muzicienii să nu primească aceleași redevențe ca în trecut, aceste servicii au deschis piața pentru o nouă generație de artiști care, altfel, nu ar fi avut ocazia sau platforma de a se face remarcați.
În ultimele decenii, industria muzicală a adoptat în mod constant inovații tehnice de viitor. Piața s-a schimbat dramatic ca urmare a creșterii digitalizării, cu noțiuni revoluționare care au introdus muzica într-o nouă eră. Puțini ar fi cei care nu ar fi de acord cu faptul că ascultarea albumelor și a single-urilor este mai ușoară decât a fost vreodată.
Tranziția rapidă a industriei muzicale este o ilustrare tipică a modului în care o singură descoperire poate perturba un întreg sector și poate face ca expertiza tradițională a industriei să devină depășită. Capacitatea de a controla distribuția fizică a reprezentat o mare parte din puterea și influența industriei muzicale de dinainte de internet. Distribuția fizică a muzicii devine din ce în ce mai învechită ca urmare a internetului, iar marile corporații muzicale au fost nevoite să se reinventeze pentru a supraviețui.
În timp ce revoluția muzicii digitale a afectat, fără îndoială, mastodonții industriei muzicale în ceea ce privește vânzările, a echilibrat, de asemenea, condițiile de concurență între companiile muzicale mari și mici, cum ar fi casele de discuri independente.
Muzicienii pot acum să înregistreze la un cost minim datorită progreselor înregistrate în domeniul software-ului de înregistrare la domiciliu. Artiștii și casele de discuri mici pot, de asemenea, să ocolească canalele de distribuție controlate de marile industrii prin utilizarea platformelor de distribuție digitală.
Artiștii pot comunica cu adepții direct prin intermediul rețelelor de socializare și al platformelor de streaming video, reducând astfel necesitatea unor inițiative costisitoare de relații publice. În general, era digitală a dus la o democratizare a afacerii muzicale, ceea ce a îmbunătățit șansele pentru o gamă largă de artiști și profesioniști.
O mare parte din muzica actuală este realizată cu ajutorul tehnologiei muzicale de ultimă generație. Instrumentele virtuale și tehnologia MIDI le permit artiștilor să folosească milioane de sunete în compoziția muzicală, pe care le pot programa și controla în diverse moduri. Pentru compozitorul sau producătorul pasionat de tehnologie, acest lucru deschide o mulțime de posibilități creative.
Pentru a compensa scăderea vânzărilor, muzicienii și firmele de muzică au fost nevoiți să diversifice sursele de venit în moduri noi. Pentru artiști, ingineri audio, locații, promotori și alți profesioniști, industria muzicii live a reprezentat mult timp o sursă semnificativă de venituri. Pe măsură ce revoluția digitală a distrus vânzările de discuri, mulți profesioniști din industria muzicală au început să se concentreze mai mult pe muzica live.
Muzica live a fost în continuă creștere în ultimele două decenii înainte de COVID-19. În timpul epidemiei, muzicienii au folosit linkuri de donație sau servicii de acces plătit pentru a monetiza concertele transmise în direct pe site-urile de socializare.
Era digitală a fost dificilă pentru industria muzicală, dar a oferit, de asemenea, oportunități pentru noi artiști care, altfel, nu ar fi primit recunoașterea pe care o merită. Această democratizare și extindere a muzicii prin intermediul tehnologiei, precum și posibilitatea de a vedea un spectacol live online de la mii de kilometri distanță, reprezintă un beneficiu pentru fanii muzicii. Progresele tehnologice din domeniul muzical au stârnit dezvoltarea și creativitatea în crearea muzicii, ceea ce reprezintă, până la urmă, ceea ce înseamnă artă.
