Într-o Românie în continuă transformare, studiul „Profil de Antreprenor 2024” dezvăluie o imagine complexă a dezvoltării mediului de business. Realizat de Impact Hub Bucharest, Startarium și Datable, cu sprijinul ING Bank România, pe baza datelor Ministerului Finanțelor și Registrului Comerțului, studiul oferă detalii valoroase asupra felului în care antreprenoriatul românesc a evoluat și s-a diversificat în ultimii 30 de ani.
Iată câteva dintre concluziile studiului. Pentru varianta completă a raportului, derulează până la capătul paginii.
1. Un peisaj antreprenorial în continuă creștere
Începând cu anii ’90, peisajul antreprenorial românesc a crescut semnificativ. Dacă în 1991 se înființau în România aproape 80.000 de afaceri, în 2023 totalul firmelor noi este aproape dublu, ajungând la aproape 158.000.
Această creștere nu a fost însă uniformă. Marile centre urbane – București, Cluj, Timișoara și Iași – concentrează încă o proporție majoră a afacerilor, în principal datorită accesului mai bun la resurse și infrastructură. Bucureștiul, de exemplu, deține aproape 19% din afacerile active din țară. În contrast, în mediul rural, deși ponderea afacerilor a crescut de la câteva procente în anii ‘90 la 32% în prezent, profitabilitatea acestora rămâne o provocare, explicabilă prin costuri operaționale mai ridicate și acces limitat la investiții.
2. Centru și periferie: o economie inegal distribuită
Studiul indică faptul că, în pofida creșterii numărului de afaceri în zonele rurale, acestea încă generează profituri mai mici comparativ cu mediul urban. Între 2021 și 2023, veniturile din ambele medii au crescut cu 60%, dar profitabilitatea în rural a rămas mult sub cea din urban, unde profitul a crescut cu 57%, față de 39% în mediul rural.
Pe de altă parte, analiza relevă o descentralizare economică treptată. Dacă în 2008 Bucureștiul deținea peste 40% din profiturile totale ale afacerilor, această pondere a scăzut recent la 37%, alte județe și orașe câștigând teren. Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și alte centre urbane devin tot mai importante, contribuind la dezvoltarea unor clustere economice regionale care sprijină o distribuție mai echilibrată a prosperității.
3. Reziliența sectoarelor economice dominante
Un alt element central al analizei este profilul sectorial al afacerilor din România, care indică o economie dominată de câteva sectoare-cheie. Comerțul cu amănuntul și construcțiile au generat majoritatea profiturilor în ultimii ani, cu o pondere totală de peste 25% din profitul net al economiei. Industria prelucrătoare și comerțul cu ridicata au rămas, la rândul lor, piloni importanți. Concentrare pe aceste domenii poate însă crea vulnerabilități. Spre exemplu, o scădere a cererii ar putea afecta puternic economia națională, subliniind nevoia unei diversificări strategice pentru a preveni o criză structurală.
Totodată, studiul atrage atenția asupra sectoarelor emergente, cum ar fi IT, care, deși reprezintă o pondere mai mică a veniturilor totale, poate juca un rol important în transformarea economiei. Conform datelor, sectorul IT&C are potențialul de a contribui la inovare și la creșterea competitivității, dar necesită mai mult sprijin pentru a putea să își aducă contribuția la nivelul altor domenii de activitate economică.
4. Longevitatea afacerilor românești: provocări de supraviețuire
Pentru multe dintre afacerile din România, supraviețuirea pe termen lung rămâne o provocare. Durata medie de viață a unei companii în România este de aproape 11 ani și peste 50% dintre firme depășesc pragul de 8 ani. Cele înființate în perioade economice dificile, cum ar fi criza financiară din 2008-2010, au întâmpinat dificultăți majore în a rămâne pe piață. În plus, aproximativ 24% dintre afaceri continuă să opereze cu o marjă de profit net negativă.
Un alt indicator important este rata de supraviețuire a firmelor în funcție de perioada înființării. Afacerile înființate după 2010 par să aibă o rată de supraviețuire mai mare, posibil datorită unei economii mai stabile și unei piețe mai mature care oferă condiții mai bune pentru dezvoltarea antreprenorială.
5. Provocările dezvoltării antreprenoriale rurale și ale discrepanțelor regionale
România continuă să se confrunte cu disparități regionale majore, care influențează dinamica antreprenorială. În timp ce județele din nord-vestul și centrul țării, cum ar fi Cluj, Sibiu și Timiș, beneficiază de o densitate ridicată a firmelor și de profituri per capita peste media națională, regiunile din sud și est au mai puține afaceri și profituri modeste.
Infrastructura precară și accesul limitat la finanțare în zonele rurale contribuie, de asemenea, la decalajul economic între regiunile României. Comunele și orașele mici, deși reprezintă aproape o treime din totalul afacerilor, contribuie cu doar 17% la veniturile naționale. Astfel, diferențele economice și de infrastructură între mediul urban și cel rural se reflectă clar în distribuția afacerilor.
6. Perspective de digitalizare și modernizare a afacerilor
Deși digitalizarea și adaptarea la noile tehnologii sunt recunoscute drept factori esențiali pentru competitivitate, datele din 2024 indică faptul că aproape jumătate dintre afaceri folosesc digitalizarea la un nivel redus sau moderat. Această tendință subliniază necesitatea unor politici care să sprijine investițiile în digitalizare, mai ales în sectorul IMM-urilor, pentru a le ajuta să-și extindă piața și să-și îmbunătățească eficiența.
În plus, pandemia a adus schimbări semnificative în cultura organizațională, cu un accent pe flexibilitatea muncii și pe implementarea modelelor hibride, care au devenit o necesitate pentru adaptarea la provocările globale. Pe termen lung, o strategie națională care să integreze aceste schimbări ar putea consolida poziția antreprenorilor români pe piața globală și ar putea sprijini inovarea la nivelul economiei naționale.
Descoperă raportul complet
Acest raport are elemente interactive. Pentru o experiență completă, îți recomandăm să îl vizualizezi în format full screen.
