Reziliență, creativitate și disciplină – sunt câteva cuvinte pe care le auzim adesea, când vine vorba despre atuurile unui antreprenor. Totuși, cum arată caracteristicile sale, privite mai îndeaproape? Ne explică Mihai Moghior, partener GRI (companie din Silicon Valley care oferă o suită de instrumente de management, bazate pe evaluare comportamentală).
În ce context, cu ce cost și cu ce rezultate ar putea cineva să devină antreprenor? Talentul fiecăruia dintre noi este compus din: cunoștințe, experiență, inteligență, abilități, valori și caracteristici comportamente (de personalitate). Toate acestea (puse într-un anumit context și într-o anumită combinație) pot genera anumite rezultate; în cazul fericit – rezultatele dorite.
Din ce este compus talentul
În contemporaneitate, majoritatea cunoștințelor sunt foarte ușor accesibile și transferabile. Totul e să știi unde să cauți, iar apoi să faci conexiunile corecte între acestea. Ce-i drept, pentru acumularea unei expertize solide în anumite domenii de o complexitate ridicată, este necesară și o bază solidă educațională, formată în timp.
Abilitățile se deprind prin instruire, dar – mai ales – facând și repetând ceva, până la atingerea unui nivel de excelență. Acumularea cunoștințelor în timp, deprinderea de noi abilități și perfecționarea celor vechi, expunerea la cazuri din ce în ce mai complexe și creșterea autonomiei decizionale pot conduce la construirea unei experiențe solide și la creșterea nivelului de maturitate, însă acest lucru nu este neapărat valabil în toate cazurile.
Experiența nu este „ceea ce ți se întâmplă”, ci „ce faci cu ce ți se întâmplă”. Înseamnă multă expunere, încercări, eșecuri, abordări noi (deci învățare), apoi iar eșecuri sau reușite... Nu prea există rețete magice și nici scurtături. Este un proces care nu se termină niciodată și în care întotdeauna este loc de mai mult și de mai bine.
Inteligența ar fi de dorit sa fie peste medie, în cazul unui antreprenor, însă nu neapărat excepțională. Un IQ foarte ridicat (de la 130 în sus) poate veni uneori la pachet cu anumite provocări sau bariere. Astfel de persoane se adaptează mai greu, pot fi mai rezervate în relaționare, au nevoi speciale, pot simți că cei din jur le irosesc timpul și că nu se ridică la nivelul lor. Studiile arată că există o corelație de 0,6 (adică existentă, dar destul de slabă) între IQ și modul cum abordezi situațiile din viața reală, inclusiv pentru cei care lucrează în domenii foarte exacte și complexe sau care studiază pentru doctorat.
Luând în considerare aspectele de mai sus, am fi tentați să concluzionăm că, până la urmă, un antrepenor nu are nevoie de un nivel excepțional de inteligență, cunoștințele se dobândesc, abilitățile se deprind, iar experiența vine făcând, deci antreprenoriatul este destul de accesibil pentru oricine...
Caracteristici comportamentale antreprenoriale
Rămân totuși întrebările:
- Ce îi diferențiază pe antreperenorii de success?
- Care sunt caracteristicile pe care aceștia le au în comun?
Conform mai multor articole publicate de Forbes (în baza unei serii de studii derulate în SUA, de universități precum Harvard, Stanford sau Pennsylvania), în momentul în care selectează fondatorii de startupuri în care vor investi, investitorii (Venture Capitalists/VC) au un criteriu principal în vedere, care estimează succesul: grit.
Tradus în limba romană, grit înseamnă tărie de caracter, curaj, bravură, determinare, coloană vertebrală, anduranță. În psihologie, teremenul este definit ca fiind o trăsătură pozitivă, non-cognitivă, legată de pasiunea unui individ pentru a urmări o misiune sau un scop pe termen lung, combinată cu o motivație puternică de a depăși obstacolele și de a realiza obiectivele respective.
În cei 20 de ani de studiu al comportamentelor și motivațiilor umane, analizând mii de antreprenori din Silicon Valley și din alte părți ale lumii (inclusiv România), GRI a identificat o serie de caracteristici comportamentale pe care majoritatea acestora (peste 65%) le au în comun:
- au nevoia de a genera un impact asupra mediului, de a stabili scopuri și obiective și de a le urmări cu determinare și cu autoritate;
- au un grad ridicat de autonomie în luarea deciziilor, ambiție, fermitate, un spirit competitiv și iau decizii/fac acțiuni uneori nepopulare;
- caută pemanent provocări și oportunități;
- comunică direct, bazându-se pe argumente, cu o posibilă doză de agresivitate sau chiar aroganță;
- dau dovadă de nerăbdare, nevoie de varietate, caută și oferă răspunsuri rapide, sunt expeditivi cu rezultatele, au un simț al urgenței bine dezvoltat, nu sunt deranjați de presiune și de viteză;
- au inițiativă, provocă status-quo-ul și inițiază proactiv schimbări;
- își asumă cu ușurință consecințele propriilor decizii;
- își asumă riscuri calculate, fără a fi însă perfecționiști și fără a se implica prea mult în detaliile proceselor sau în activități de follow-up, preferând mai degrabă abordările noi, neconvenționale și nestructurate;
- deleagă foarte greu autoritatea și mai ușor detaliile;
- unii pot fi mai sociabili, alții mai analitici, însă cei mai mulți se regăsesc mai degrabă în zona mediană, din acest punct de vedere – dau dovadă de echilibru și o ușoară versatilitate între a lucra cu oamenii, a comunica pozitiv, cu empatie, a influența (pe de o parte) și a analiza critic, a lucra cu aspectele tehnice și tangibile ale sarcinilor, cu cifrele, cu planurile și cu faptele (de cealaltă parte).
Personalitatea umană are un anumit grad de elasticitate. Dacă individul are o înclinație naturală către anumite comportamente, acesta se poate adapta, când resimte o presiune de a se comporta diferit (venită din partea mediului, a job-ului sau a celor cu care interacționează). Atâta timp cât adaptarea are o intensitate mică sau moderată, comportamentul individului se poate modela. În momentul în care între înclinațiile naturale ale sale și cerințele comportamentale ale rolului pe care trebuie să-l joace există diferențe foarte mari, această adaptare necesită un efort prea mare pentru a putea fi susținută pe termen lung, ceea ce duce la anxietate sau burn-out. În acest caz este necesară revizuirea sau schimbarea rolului, pentru că cel actual nu funcționează.
Dar ce se întâmplă cu restul de 35% dintre antreprenori (care au caracteristici comportamentale diferite de cele specificate mai sus)? 10% reușesc să susțină adaptarea comportamentală fără a depune eforturi majore, nevoia de adaptare resimțită fiind mică sau moderată.
Mai rămân însă 25 de procente care au înclinații comportamentale semnificativ diferite de cele antreprenoriale. De obicei, aceștia fac echipă cu alte persoane care aduc în echipa lor acele caracteristici de comportament necesare abordării antreprenoriale. În plus, această echipă poate avea avantajul unor atuuri ce lipsesc uneori antreprenorilor, precum: orientarea către armonia în echipă și ascultarea activă a nevoilor celorlalți, mai multă amiabilitate și spirit de colaborare, ceva mai multă empatie și căldură în abordare, atenție mai mare la detalii, la procese, la reguli, la structură și la calitate, mai multă precauție și expunere mai redusă la riscuri, ceva mai mult calm, metodă și meticulozitate, mai multă răbdare în abordarea activităților de rutină.
Concluzie
Există oameni care au înclinații comportamentale perfecte pentru antreprenoriat și, în general, aceștia pot deveni „antreprenori în serie”, ei nefiind cei mai potriviți pentru conducerea unui business deja dezvoltat și așezat. Există persoane care reușesc să-și adapteze comportamentul în faza de startup, pornind afaceri pe care apoi le conduc cu succes și în faza de maturitate. Există persoane mai puțin înclinate către antreprenoriat (din punct de vedere al motivațiior și al preferințelor comportamentale) care fac echipă bună cu alții, mai ales la început, iar ulterior își găsesc un rol care li se potrivește mai bine (în zona tehnică, în vânzări, în consultanță sau în fidelizarea clienților, de exemplu), pe măsură ce afacerea se dezvoltă și se așază.
Așadar, există foarte multe forme în care se manifestă această „înclinație” pentru antreprenoriat – și foarte multe caracteristici pe care le poți găsi la un antreprenor. E important să îți dai seama pe care dintre ele le ai deja și la care trebuie să mai lucrezi sau să le completezi, cu ajutorul cofondatorului sau echipei tale.
