Contractele încheiate cu furnizorii sau clienții sunt instrumente de bază pentru o relație fructuoasă pentru ambele părți – ele clarifică obligații și setează cadrul în care se va desfășura colaborarea. Iată ce trebuie să știi despre clauzele de răspundere din contracte:
Motivele sunt numeroase: teama de a nu “speria” clientul cu un contract care ar putea fi perceput ca restrictiv, lipsa cunoștințelor privitoare la tipul prevederilor de inclus în contract, sau încrederea că, atât timp cât vei livra ceea ce te-ai angajat verbal să livrezi, nu se poate întâmpla nimic rău.
Chiar și în ipoteza în care cealaltă parte propune totuși o formă de contract, dacă această parte este un client de mult “vânat” sau care are o mare putere de negociere, tendința este ca propunerea de contract să fie semnată fără nicio modificare.
Pentru a nu risca să ți se angajeze răspunderea într-o măsură necunoscută și neasumată este esențial să incluzi sau să analizezi cu atenție clauzele de răspundere din contract.
Practic vorbind, clauzele de răspundere din contract trebuie să țină seama de interesul pe care intentionezi să-l protejezi. Dacă interesul este să îți limitezi răspunderea, trebuie să incluzi în contract clauze exprese de limitare, întrucât limitarea răspunderii nu operează, în mod general, în baza legii. De obicei, furnizorul/prestatorul este cel interesat în a-și limita răspunderea, clientul/beneficiarul fiind mai degrabă interesat să sporească răspunderea furnizorului/prestatorului.
Dintr-o perspectivă pragmatică, dacă ești furnizor/prestator este recomandabil să îți limitezi atât răspunderea totală (i.e. pentru toate încălcările respectivului contract), cât și răspunderea pentru încălcări specifice (e.g. nelivrarea la termen).
În practică, răspunderea totală este limitată de obicei la nivelul valorii contractului. De exemplu, dacă semnezi în calitate de prestator un contract de printing pentru realizarea unui anumit număr de calendare poți stipula că în niciun caz răspunderea ta totală în baza acelui contract nu va depăși prețul contractului (putând fi însă mai mică), și că, în mod cumulativ, răspunderea ta în caz de întârziere în livrarea respectivelor calendare este limitată la maxim 10% din prețul contractului.
De asemenea, în practică este util să stabiliți nu numai o limită maximă a răspunderii ci chiar o valoare exactă (mai mică decât valoarea maximă). De exemplu, dacă ești prestator într-un contract de printing, poți stabili că răspunderea ta pentru întârziere este de 0,1% pe zi de întârziere calculată la valoarea comenzii nelivrate la termen. În acest caz, avantajul este că răspunderea ta ar fi angajată doar în limita procentului de 0,1 multiplicat cu numărul de zile de întârziere.
O astfel de abordare prezintă avantaje și pentru client/beneficiar, întrucât acesta va putea să ceară direct penalitățile de întârziere în cazul în care furnizorul/prestatorul nu execută la termen fără a mai fi necesar să demonstreze care este prejudiciul suferit din cauza întârzierii.
Este important însă ca valoarea penalităților de întârziere să nu aibă un caracter vădit excesiv față de prejudiciul în caz de întârziere ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului, în caz contrar suma putând fi micșorată de judecător. Același principiu se aplică cu privire la valoarea oricăror daune expres predeterminate în contract în caz de neexecutare (de exemplu, dacă veți conveni prestatorul va plăti 1 milion de euro în caz de neexecutare la termen a 5 calendare, există un risc substanțial ca la sesizare, judecătorul să intervină și să micșoreze această sumă considerând-o vădit excesivă).
De subliniat că în cazul în care există o întârziere în executarea obligațiilor de plată (de exemplu, plata prețului pentru calendarele comandate) penalitățile de întârziere trebuie stabilite într-un cuantum care să nu se situeze sub valoarea dobânzii legale penalizatoare (de 9,75% pe an, la acest moment, în raporturile dintre profesioniști) pentru a nu fi considerate prevederi abuzive și a putea astfel fi anulate. De asemenea, dacă în contract nu se prevede nimic pentru situația în care clientul/beneficiarul întârzie să facă plata, tot dobânda legală penalizatoare se va achita. Astfel, dacă de exemplu (i) contractul nu prevede o anumită valoare a penalităților de întârziere în caz de neplată la termen (e.g. 0,1% pe zi de întârziere), (ii) suma de plată de către client/beneficiar este de 5000 lei, (iii) termenul de plată este stabilit la 03 noiembrie 2016, însă (iv) clientul/beneficiarul achită la data de 03 decembrie 2016 (deci la o lună întârziere), se va aplica dobânda legală penalizatoare de 9,75%/an, proporțional cu cele 30 de zile de întârziere; în acest caz, suma reprezentând penalități de întârziere va fi de 39,96 lei.
Dacă ești client/beneficiar, atunci cel mai probabil interesul este ca răspunderea prestatorului să nu fie limitată la valoarea contractului, ci dimpotrivă, să fie angajată în limita întregului prejudiciu decurgând din încălcare.
În acest caz, pot fi incluse în contract clauze nelimitative de răspundere (de exemplu, cealaltă parte va răspunde pentru tot prejudiciul rezultat din neexecutare), se poate stabili o valoare a răspunderii care să depășească valoarea contractului, sau se poate opta chiar pentru nereglementarea expresă a răspunderii în contract.
Dacă se optează pentru nereglementarea expresă în contract a răspunderii se vor aplica regulile prevăzute în acest sens de Codul Civil potrivit cărora răspunderea contractuală acoperă prejudiciul care (i) este previzibil la momentul încheierii contractului, (ii) este generat în mod direct de respectiva încălcare, și (iii) include atât pierderea directă cât și profitul nerealizat. Dacă de exemplu ești client într-un contract de printing, iar calendarele tipărite nu sunt de calitatea convenită, ceea ce duce la anularea comenzii de calendare pe care v-a făcut-o clientul dumneavoastră final, în baza legii, poți solicita prestatorului serviciilor de printing daune reprezentând nu doar rambursarea sumei achitată, ci și a diferenței față de suma pe care ai fi încasat-o de la clientul tău. Incluzând și profitul nerealizat, răspunderea contractuală în baza legii poate fi considerată suficient de cuprinzătoare pentru a da confort economic și a se evita în același timp negocieri intinse.
