Decât dacă ai mulți bani și pornești un business doar ca să ai o ocupație. Adevăratul antreprenor pleacă la drum, de obicei, doar cu o idee. Cu multă îndârjire și cu dorința de a vedea daca reușește. Și, deși nu este pregătit, deși știe că totul la un moment dat se poate prăbuși, nimic nu-i taie dorința de a încerca.
Am testat acest drum. Îl cunosc. A trebuit să explic mult în jur, atât familiei cât și colaboratorilor. Să-i conving zi de zi că știu ce fac și să le demolez nenumăratele scenarii cu același inevitabil final, “n-o să-ți iasă!”.
A trebuit să caut finanțare și să fac proiecte adiacente care să mă ajute să repun pe picioare revista. A fost nevoie de multe proiecte pro bono pentru a arăta celor din jur ce pot face. De multă stăpânire de sine și încredere în mine pentru a contracara aroganța unora și neștiința altora.
Dar nu prezentarea și vânzarea sunt cele mai grele în antreprenoriat. Totul e imposibil, deși are soluții. Trebuie doar să le găsesti! Se spune că așa te testezi. Așa înveți și evoluezi, nu?
Când căutam tipografie, acum 7 ani, toate cereau banii înainte. Am găsit, când epuizasem toate ideile, în Slovenia! Am căutat apoi curieri și companii de distribuție. Nimeni nu negocia. Îmi amintesc și acum ce fee-uri plăteam și mă gândesc cu nostalgie cât m-ar fi ajutat experiența de acum…
N-a fost usor nici când căutam interlocutori care să vină cu exclusivități. Cu greu reușeam să-i convingem să anunțe în premieră, la noi, ce fac. Demonstram permanent. Trebuia! Așa e când ești la început!
Cine nu e antrepreor înțelege mai greu acești pași mici pentru alții, dar uriași pentru mine atunci. Sau situațiile ciudate în care nici nu știi cum să reacționezi. Îmi amintesc că un colaborator a venit într-o zi să mă atenționeze, preventiv, că dacă nu-l plătesc știe unde să mă găsească. Iar un concurent mi-a amintit elegant că este indicat și câte un control, din când în când.
Am mai spus-o în câteva ocazii. Am construit, cărămidă cu cărămidă, un brand și o companie “ajutată” de aproape toate problemele și provocările posibile. Dar am învățat din toate. Și trebuie să recunosc, succesul de azi se datorează și celor care m-au forțat să fiu mai puternică și mereu pregatită să găsesc o soluție.
Așa cum i-am răspuns unui jurnalist, care m-a întrebat la un moment dat ce știu să fac cel mai bine, știu să găsesc soluții indiferent de problemă. De câteva ori pe zi. 7 zile din 7. Pentru că un antreprenor nu are program. Nici weekend și nici ora la dentist, cum au angajații. Antreprenorul trebuie să anuleze deseori tot pentru a reuși să rezolve probleme și să meargă mai departe.
Sună trist și complicat. Și n-am vorbit încă despre problemele contabile, despre cât de grea e munca cu angajații sau despre toate piedicile pe care criza le-a adus cu ea în ultimii ani.
Știu atât de mulți oameni care-și doresc să lase tot și să devină antreprenori. Ca să aibă mai mult timp liber. Să facă mereu doar ce vor!… Cum poți să le spui frumos că în afara pasiunii care te ține în viață, și a rezultatelor mici care te determină să mergi mai departe, indiferent cât de negru e hăul, că satisfacțiile vin târziu și greu?
Acesta este motivul pentru care, când mă întâlnesc cu alți antreprenori mi-e bine. Stăm de vorbă despre orice, fără să ne cunoaștem. Înțelegem subiectul înainte de a fi spus, facem și acceptăm recomandări directe, simplu și fără ocolișuri!
Nimic nu se compară cu o întâlnire a antreprenorilor. Cu grija din vocea lor. Cu lipsa de încredere în fața noilor idei ale consultanților sau reacția în fața cuvântului cash-flow! La fel, nimic nu se compară cu exaltarea cu care ei vorbesc despre ce fac, despre ideile și proiectele lor, despre rezultatele și insatisfacțiile pe care le au.
Iubesc antreprenoriatul și întâlnirile cu oameni care au curajul să-și demonstreze zi de zi ce pot. Care știu să învețe din eșec mai mult decât din victorii.
Pentru că antreprenorii sunt clar o altă specie! Una convinsă că sky is the limit!