După 5 ani de dezvoltare și mai multe premii la competiții importante de antreprenoriat, dintre care două în România, The Climate Change Company e destul de aproape să asfalteze o șosea întreagă cu Littar, un produs fabricat din agregate de plastic și sticlă în loc de nisip și pietriș. Am stat de vorbă cu fondatorii businessului, Dennis Debie și Sebastian Tudose, despre proiectul lor, ce a însemnat să câștige Premiul I la Românii sunt antreprenori 2023 și ce lipsește pentru a integra Littar în infrastructura rutieră.
Littar este o soluție la o problemă globală; o soluție la fel de simplă ca asamblarea unui scaun IKEA.
În 2019, Dennis și Sebastian au pus, la Cluj-Napoca, bazele unei afaceri mici, dar cu ambiții uriașe: de a folosi deșeuri de plastic și sticlă pentru producția asfaltului care intră în stratul de bază și în straturile superioare din fundația unui drum. La producția asfaltului Littar se poate folosi orice tip de deșeu din plastic sau sticlă. Însă cei doi antreprenori țintesc deșeurile industriale cu valoare negativă (fibră optică, plastic și sticlă greu reciclabile sau cu șanse foarte mici de a fi reutilizate în vreun fel). Procesul de producție propus de ei economisește timp și bani pentru toate părțile implicate, atât datorită procesului simplificat de prelucrare a deșeurilor (prin mărunțire), dar și pentru că un strat de asfalt Littar ar înlocui 3 dintre straturile turnate într-un drum făcut ca la carte.
Cu alte cuvinte, cei doi antreprenori au oferit pieței locale rețeta de a avea mai rapid și cu costuri mult reduse oricare din autostrăzile de care România are atât de multă nevoie.
Foarte pe larg descris, procesul de producție a asfaltului pe bază de agregate din deșeuri chiar pare simplu:
- Oamenii/companiile duc sau strâng deșeuri de sticlă și plastic la containerele desemnate
- Firma colectoare de deșeuri duce containerele la stația de prelucrare unde se produc agregate Littar (prin mărunțire)
- Firmele licențiate să producă asfalt Littar preiau o cantitate de agregate de sticlă și plastic și le duc la fabrica de asfalt-betoane
- Se produce asfaltul Littar și se folosește în construcția de infrastructură/se vinde către compania constructoare de drumuri.
Proiectele în care s-a folosit până acum Littar au fost experimentale. Deși obiectivul principal pe care îl are afacerea sunt marile drumuri naționale, cei doi antreprenori au vrut să înceapă la o scară mai mică. Iar acum sunt pregătiți pentru proiecte de anvergură.
Am putea face chiar mâine autostrada București-Cluj. Iar acesta e doar un exemplu pentru a spune că suntem pregătiți – 110% pregătiți.
Un pitch reușit și 70.000 de euro mai târziu
Când a pitchuit în cadrul competiției „Românii sunt antreprenori” (RSA) de anul trecut, Sebastian se afla pentru prima oară în acea postură. A crezut că vine la o conferință mică, unde-și va prezenta proiectul câtorva oameni.
Ai o afacere de 2-5 ani?
Hai cu ea la Românii sunt antreprenori 2025!
Premii în valoare totală de 50.000 €
În schimb, a urcat pe scenă în fața a peste 600 de persoane, a avut emoții cât de la București la Cluj și-napoi, și s-a prezentat, după propriile spuse, dezamăgitor. Prietenul său și co-fondatorul afacerii, Dennis, a considerat pitchul foarte uman și foarte relevant: a enunțat o problemă uriașă care ne afectează pe toți – faptul că o cantitate foarte mică din deșeurile de plastic sau sticlă sunt de fapt reciclate – și o soluție pentru această problemă și a răspuns scurt și la obiect întrebărilor puse de jurați. Iar votul juriului a decis ca The Climate Change Company să primească Premiul I în categoria Startup – 20.000 de euro.
La momentul RSA, Littar era în proces de brevetare la nivel național și internațional. Brevetarea e un proces lung, care atât în România, cât și în afara țării, poate dura chiar și 5 ani. Acum, Littar e un produs cu acte în regulă și o rețetă bine definită, gata de oferit stațiilor de asfalt existente care încheie un parteneriat cu The Climate Change Company, respectiv procesatorilor de deșeuri care ar aproviziona asfaltatorii cu materie primă din agregate din plastic și sticlă.
Totuși, acum, la 5 ani de la înființare, câteva competiții dedicate startupurilor din zona inovațiilor și tehnologiilor verzi la activ, brevetare la nivel național și internațional, un produs gata de folosire și 70.000 de euro obținuți în programul Black Sea ClimAccelerator (2022), derulat de Impact Hub Bucharest, respectiv în competiția „Românii sunt antreprenori”, The Climate Change Company se află într-o etapă de stagnare.
Dennis și Sebastian au pe masă mai multe proiecte în paralel. Însă când i-am întrebat câte proiecte au finalizat, răspunsul a venit scurt și franc.
„Zero.”
De fapt, toate proiectele aflate în derulare în 2023 se află în același stadiu și în ziua de azi.
„Am realizat în acești ani că, deși soluția pe care noi o propunem pare foarte simplă, construcția unui drum – aprobările necesare, tot procesul ca părțile implicate să cadă de acord, plus implementarea propriu-zisă – durează foarte mult”, spune Denis. „Avem un singur proiect mai avansat, în Canada, cu un producător din zona telecom și autoritățile guvernamentale de acolo. În rest, diverse proiecte în derulare în Europa (Austria, Republica Moldova). Încercăm să ne dezvoltăm și în România.”
Uneori, o cursă pe Bla Bla Car poate deschide calea spre o idee de afacere
Având studii de inginerie aerospațială și motoare electrice, Dennis a fost dintotdeauna pasionat de găsirea de soluții pentru probleme complexe. A pornit pe drumul antreprenoriatului sperând ca soluția lor să fie adoptată de cât mai multă lume.
„În ultimii 10 ani am spus tuturor în gura mare că într-o zi o să fac ceva ce o să schimbe complet lumea. Toți râdeau de mine prin 2015. Am cumpărat domeniul theclimatechangecompany.com pentru că știam că la un moment dat voi porni o afacere în domeniul sustenabilității.”
În 2019, a demisionat de la jobul full time pe care-l avea în Olanda și și-a acordat timp pentru a găsi următorul proiect. A ajuns în România unde a observat modul deficitar în care se realizează reciclarea de deșeuri, dar și lipsa de autostrăzi.
Întâmplarea a făcut ca, în același an, soția lui Dennis să călătorească prin compania de ride sharing Bla Bla Car cu Sebastian. Așa au ajuns cei doi să se cunoască și apoi să lege o prietenie.
La momentul respectiv, Sebastian, care la bază e restaurator de monumente, lucra la diverse proiecte care implicau reutilizarea de materiale. Adică avea dacă nu o oarecare experiență, măcar deschidere spre upcycling și găsirea de soluții favorabile mediului înconjurător prin repunerea în folosință a unor bunuri.
Bine, bine, ai putea spune, dar de la restaurarea de artă la asfalt ecologic nu e o cale tocmai directă. În plus, folosirea de deșeuri din plastic pentru producția de bunuri de larg consum sau chiar de drumuri nu e o noutate.
Și atunci apare poate întrebarea de ce s-au oprit la ideea asfalt și nu la altceva? Altceva mai ușor de realizat și poate cu mai multă priză la public. Adidași, de exemplu, sau boluri de hrană pentru animale de companie, sau - de ce nu – saltele de yoga.
„Ne-am gândit la cărămizi din plastic”, mărturisește Dennis. „Dar n-am fi avut control asupra modului în care ajung să fie folosite. Dacă te duci acum într-un magazin care comercializează cărămizi, poți găsi unele sparte, crăpate. Adică ajung tot deșeu. În plus, cărămizile din deșeuri se pot folosi într-un număr limitat de proiecte. Ai nevoie de unități separate de producție. Iar reglementările în construcții pentru clădiri făcute cu astfel de cărămizi sunt mai complicate.”
Devine din ce în ce mai evident că industria construcțiilor are o legislație complexă, care impune numeroase aprobări, certificări și necesită o planificare atentă și riguroasă.
Între 2019-2020, Sebastian și Dennis au lucrat într-un atelier improvizat într-un garaj la un produs care folosea deșeuri din plastic și sticlă. Nu au pornit direct cu asfaltul, ci cu un tip de beton care avea în compoziție deșeuri de plastic. La testare, au constatat că produsul final nu era suficient de durabil. După mai multe încercări, și mai multe rețete de produs, s-au reprofilat pe asfalt din agregate. Astfel s-a născut produsul Littar, în 2020.
Două au fost motivele care au stat la baza acestei alegeri. În primul rând, la producția de asfalt se pot folosi cantități foarte mari de deșeuri cu valoare negativă (deci s-ar rezolva astfel problema reciclării). Apoi, spre deosebire de alte produse folosite în construcții (de exemplu beton sau cărămidă), asfaltul e singurul complet reciclabil.
În plus, motivarea din spatele produsului ține mai degrabă de componenta de sustenabilitate și mai puțin de cea financiară.
Suntem nimeni comparat cu marii constructori de autostrăzi din Europa. Așa că nu vrem să intrăm în competiție cu ei. Vrem doar să le facem munca mai ușoară și, în același timp, ca soluția noastră să aibă un impact pozitiv pentru mediul înconjurător.
În schimb, misiunea pe care antreprenorii și-au stabilit-o era clară: să rezolve la scară largă problema cantităților enorme de deșeuri cu valoare negativă printr-un proces pe care Dennis îl numește „stop-cycling”, iar asta folosind tehnologia, utilajele și know-how-ul deja existente în industria de construcții – adică să nu creeze un knowledge gap la nivelul echipelor, și nici o nevoie de unități de producție adiționale.
Care e impactul real al asfaltului Littar asupra mediului
Folosirea de deșeuri cu valoare negativă. Unul dintre principalele beneficii climatice în tot acest proces este că folosește deșeuri industriale cu valoare negativă. Adică acele deșeuri cu care colectorii nu știu ce să facă sau n-au tehnologia necesară pentru a le da o nouă viață. De exemplu, obiecte făcute din policlorură de vinil (țevi), nailon, acril sau policarbonat. La acestea se adaugă fibra optică sau fibra de sticlă. În mod normal, astfel de deșeuri ar fi incinerate sau descompuse chimic, cu eliberarea unei cantități mari de compuși toxici. Însă, prin producția Littar, se închide cercul lor de viață.
Costuri mult reduse. Pentru Littar, astfel de materiale trebuie doar tocate. În produsul final, aceste bucăți mărunte înlocuiesc nisipul sau pietrișul. Ceea ce reduce considerabil costurile de producție per metru pătrat, în condițiile în care reciclarea chimică (arderea) este extrem de costisitoare. Dacă pentru a arde o masă mică de plastic se cheltuie circa 300 de euro, a explicat Dennis, pentru a o toca, se cheltuie circa 50 de euro. Nu e nevoie de linii separate de producție și nici de timpi mai lungi. De asemenea, asfaltul astfel produs are o elasticitate și o durată de viață mai lungă.
Din perspectiva produsului final, dacă din 1.000 tone de material convențional rezultă 0,51 km de șosea cu o bandă, cu 1.000 tone de asfalt Littar se fac 0,63 km de șosea. Ceea ce înseamnă cu 23% mai puțină cantitate de materiale, și o reducere a transportului de material necesar.
În proiectul-pilot Littar - o parcare de 35 de metri pătrați realizată în octombrie 2022 - a fost reciclat echivalentul a 70.000 sticle de plastic şi 6.000 de sticle de vin. Pentru un calcul mai familiar, autostrada București – Ploiești, de exemplu, are circa 112 milioane de metri pătrați și ar fi necesitat 224 de miliarde de PET-uri.
Rețeta Littar e una specifică, menționează Dennis. Nu există mai multe produse Littar, însă diferă cantitatea de deșeuri care intră în produsul final. Iar aceasta depinde de tipul de deșeuri procesate la nivel local, dar și de tipul de fundație pentru drumul în lucru.
„E importantă respectarea rețetei. Când colaborăm cu un partener, avem nevoie în primul rând de transparență și corectitudine în faza de producție. Dacă rețeta zice 10% deșeuri de plastic, să nu se facă șmecherii și să se pună doar 5%. Și vrem să vedem produsul final.”
Amprenta de carbon. Un drum de 100 de metri lungime și 4 metri lățime, asfaltat cu Littar economisește 52,32 tone metrice de CO2. Proiectele în care s-a folosit Littar până acum, chiar dacă au fost doar experimentale, au economisit 4.000 de kg de CO2.
Iar dacă astea par niște cifre care descriu o realitate abstractă, hai să vedem cum s-ar traduce ele în viețile noastre de zi cu zi. Reducerea a 4.000 kg CO2 din atmosferă înseamnă:
- Să nu-ți mai folosești mașina (pe benzină) preț de aproximativ 16.000 de kilometri (echivalentul distanței dus-întors între Paris și New York).
- Cantitatea de CO2 absorbită de 67 de copaci pe parcursul a 10 ani.
- Evitarea a 4 zboruri dus-întors Londra-New York.
- Cantitatea de curent folosită într-o gospodărie medie, timp de aproximativ 6 luni.
- Încărcarea unui smartphone de 500.000 de ori – sau timp de 1.370 de ani.
- Să faci cu 50.000 de dușuri mai puțin, presupunând că fiecare duș durează aproximativ 5 minute.
- Evitarea producției a aproximativ 200 de tricouri, deoarece producția unui tricou din bumbac emite aproximativ 20 kg de CO2.
Lupta cu birocrația și cu lipsa finanțării
OK, ideea de a oferi omenirii o rețetă de asfalt ieftin, ușor de produs în fabricile existente, care reduce emisiile de carbon cu circa 83%/tonă metrică prin comparație cu agregatele minerale tradiționale din asfaltul convențional are lipici la publicul iubitor de tehnologii sustenabile.
Dar dincolo de toate astea, există niște proceduri legislative și juridice de urmat pentru ca produsul să devină vandabil către producătorii de drumuri.
De altfel, provocările întâmpinate de cei doi antreprenori când s-a pus problema lansării pe piață și a pornirii de parteneriate au fost două: birocrația, respectiv găsirea de investitori.
„Îmi amintesc că în 2019, după ce am făcut primele mostre, ne-am uitat unul la altul și ne-am zis Hai să facem o șosea”, povestește Denis. „Ne-am dus la propriu la Primărie, am bătut la ușă și le-am propus să facem un drum. Și-apoi ne-au lovit aspectele tehnice!”
La început de drum, le-ar fi fost de mare folos să aibă la îndemână documentația tehnică și proceduri legislative pentru a găsi informația mai repede, pentru a avea soluții și răspunsuri în fiecare etapă din proiectare.
De exemplu, un pas important din proces e obținerea certificărilor tehnice și patentarea. Scrierea proiectelor de brevetare nu e tocmai ușoară pentru un restaurator de artă, iar Sebastian crede că primele lor încercări de a aplica la OSIM arătau complet neprofesionist.
Așa că cei doi au bătut palma cu Institutul de Cercetări în Transporturi (INCERTRANS) de sub autoritatea Ministerului Educației și Cercetării și au fost ajutați de cercetătorii de aici cu terminologia și structura adecvate unui astfel de proiect. Experiența căpătată în România i-a ajutat, ulterior, să aplice și în SUA, respectiv în Canada.
„Inițial, n-am vrut să aud de patentare”, ne-a spus Dennis. „Voiam ca oricine să poată folosi ideea și rețeta. Dar când începi un business, ajungi repede la concluzia că e mai bine să-ți protejezi proprietatea intelectuală. Iar dacă cineva totuși ne va copia, eu o să-l felicit.”
Cealaltă provocare întâmpinată a fost găsirea de finanțare. Ca toți antreprenorii care cred în ideea lor și sunt pregătiți să-și asume niște riscuri, Dennis și Sebastian au pornit la drum folosind propriile economii și împrumuturi.
Cât despre dificultatea de a găsi finanțare, povestea pe care o spune Dennis descrie un cerc vicios:
Soluția pentru problema pe care noi o adresăm e produsul în sine. Licența produsului garantează autenticitatea rețetei. Ca să vindem o licență, trebuie mai întâi să construim niște drumuri, ca să vadă clientul ce-i oferim. Pentru ca investitorii să ne dea bani, și ei vor să vadă drumuri gata făcute. Dar ca să dezvoltăm proiecte rutiere, ne trebuie bani.
Până în prezent, afacerea a fost finanțată din economiile celor doi, din câteva granturi câștigate și din banii oferiți de câteva persoane fizice care au crezut în acest proiect dincolo de așteptarea de a vedea profit în câțiva ani de zile.
Majoritatea banilor au fost folosiți pe consultanță juridică, patentare sau întreținerea propriilor familii, în condițiile în care ambii antreprenori renunțaseră la joburile normale.
„Sună simplu. Acum, de exemplu, avem un proiect în Chișinău. Ar trebui să mergem acolo, la stația de asfalt, să discutăm cu oamenii. Nimeni nu ne plătește. Toată lumea se așteaptă să mergem în persoană acolo unde ar fi proiectele – în Moldova, în Austria, în Canada.”
Investitorii, fie ei business angels sau investitori privați, când și-au dat seama de complexitatea procesului de producție a asfaltului ecologic, din punct de vedere al proiectării, obținerii de aprobări și execuție, și-au pierdut entuziasmul.
Unor astfel de posibili investitori, zice Dennis, trebuie să le explicăm că nu ține de noi construcția drumului. Iar profitul, spune el, nu apare în 2, maxim 3 ani, așa cum se întâmplă în multe dintre afacerile noi.
Ecuația ideală pentru creșterea Littar = bani + sprijin local + încredere
14 autostrăzi, 4 drumuri expres, plus Centura Bucureștiului ar trebui să includă rețeaua locală de infrastructură programată pentru finalizare în... următorii ani. Pe hârtie, realizarea lor e foarte bine etapizată și segmentată, dar în realitate e un câmp de luptă.
Iar fondatorii The Climate Change Company au înțeles destul de rapid că fabricarea asfaltului e una, construcția propriu-zisă de drumuri e alta. Iar pentru ca aceasta din urmă să se întâmple, trebuie ca toate părțile implicate să colaboreze pentru un scop comun.
Or ei se văd constant nevoiți să tragă de autorităților locale, pe de o parte, iar pe de alta, de procesatorii de deșeuri.
„Companiile producătoare de cantități mari de deșeuri vor să colaboreze cu noi în termeni de «luați gunoiul ăsta și aplicați-i rețeta magică și scoateți Littar. Descurcați-vă!» Nu e chiar atât de simplu”, spune Sebastian.
Trebuie un sprijin local pe toată linia, de la proiectare la construcția propriu-zisă, de la instituțiile publice, la toate entitățile private care intră în lanțul de producție (procesatori de deșeuri și producători de materie primă).
„Ne-a contactat cel mai mare procesator de deșeuri din România. Ne-au zis că sunt interesați să folosim deșeuri de la ei, ba chiar ne plătesc să-i scăpăm de deșeuri.Deci există interes din partea entităților private și ne-ar ajuta ca să autoritățile locale să se implice mai multe.”
Dennis și Sebastian continuă să spere că afacerea lor va prinde mai mult contur în viitor. Oferă consultanță în reciclarea deșeurilor cu valoare negativă în afara țării. În plus, au și niște planuri de diversificare a produselor: dincolo de asfalt pentru drumuri, să producă pavele din asfalt Littar, a căror utilizare finală să fie tot ca drum de acces.
Încotro se îndreaptă The Climate Change Company momentan? În căutarea de sprijin pe mai multe căi. Pe de o parte, în discuții colaborative cu startupuri care se confruntă cu aceleași provocări ca ale lor. Apoi, în acceleratoare dedicate afacerilor green care oferă finanțare, mentorat și know-how, sau în competiții de pitching similare cu „Românii sunt antreprenori”. Iar după RSA, una dintre lecțiile pe care le-ar da mai departe ar fi ca prezența pe scenă să fie cât mai umană: un business care arată impecabil în prezentare acum, la început de drum, trezește mai puține emoții, crede Dennis.
„Nu renunțăm!”, promite Sebastian. „Ni s-a spus de câteva ori că mai bine stăm în banca noastră, dar nu renunțăm!”
